* Blocuri de piatră uriaşe, perfect şlefuite şi aliniate
În vara lui 1985, Kihachiro Aratake, un pasionat al scufundărilor, dădea întâmplător peste o structură arhitectonică unică, în vecinătatea insulei Yonaguni, în extremitatea sudică a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. Anunţat de descoperire, prof. Masaaki Kimura, de la Universitatea din Ryukyu, a sosit la faţa locului, împreună cu câţiva colegi. În urma cercetărilor, specialiştii niponi au tras concluzia că nu poate fi vorba de o structură rezultată în urma eroziunii pietrelor, ci e clar o construcţie cu amprentă umană. Descoperirea unui drum care înconjoară ruinele constituie un argument în plus în acest sens. Monumentul cu cinci nivele are 183 m lăţime şi 27 m înălţime şi este vechi de aproximativ 8000-10.000 de ani. Nu se ştie cine l-a ridicat, în condiţiile în care primele urme de civilizaţie din Ryukyu (inclusiv scheletul Omului din Minatogawa, având circa 16.000 de ani) indică o populaţie lipsită de cunoştintele tehnice necesare unei asemenea construcţii. Faţetele aproape perfect plane, unghiurile drepte şi muchiile ascuţite ale uriaşelor blocuri din piatră trădează – în ciuda imperfecţiunilor create de efectul scufundării şi al trecerii timpului- mâna omului. Chiar şi cei care consideră că avem de-a face cu o structură creată de o erupţie vulcanică admit că “şlefuirea” a presupus intervenţie umană. Terasele semi-regulare ale monumentului au fost comparate cu alte exemple ale arhitecturii megalitice, cum sunt zidurile incaşe de la Sacsayhuaman (Peru), în vreme ce edificiul de la Yonaguni prezintă similarităţi cu Mormântul Okinawa, o structură de asemenea tăiată în piatră, de o vechime incertă. Alte dovezi ale amprentei umane puse pe piramida subacvatică o constituie orificiile largi de circa 60 cm, prezente pe una din laturi, ca şi şirul drept de găuri mai mici, interpretat ca o tentativă abandonată de a secţiona blocul de piatră. De asemenea, unii observatori consideră că blocul vertical cu două “orbite”, din marginea monumentului, ar fi un colos moai, cum mai vedem în Insula Paştelui.
* Cum a ajuns impresionantul edificiu sub apă
Geologul german Wolf Wichmann respinge ideea “prelucrării” umane a construcţiei piramidale de pe fundul mării asiatice, considerând că şi treptele (“care nu duc nicăieri”), şi platourile (lipsite de ziduri despărţitoare) ar fi, de fapt, rezultatul sedimentării naturale. El susţine că n-a constatat urme ale şlefuirii manuale, contrazicându-l astfel pe prof. Masaaki Kimura, care susţine că a mai descoperit şi-n jurul piramidei aşa-numite “bulevarde”, încăperi de templu, altare etc., acoperite de alge. Nu foarte departe de Yonaguni, la sud de Okinawa, s-au găsit şi alte resturi arheologice, distruse, probabil, de un seism puternic. La rândul său, Robert M. Sosch, din Boston, ia în calcul ipoteza construcţiei umane, dar precizează că ea nu s-a făcut sub apă, ci pe uscat, dat fiind că, la vremea aceea, terenul se afla deasupra nivelului mării. Abia din Pleistocen (era glaciară), apa a acoperit suprafeţe mari de pământ. Cel mai probabil, piramida s-a scufundat în urma creşterii dramatice a nivelului oceanului planetar, în perioadele de topire a gheţarilor Polului Nord (acum 10-12 mii de ani).
* Ciudate asemănări cu ruinele din Peru
Unii cercetători văd posibile conexiuni între ruinele scufundate japoneze şi urmele culturii precolumbiene din Peru şi Ecuador, dar şi similarităţi de structură cu Piramida Albă din China (insulele nipone au fost cândva unite de continentul asiatic), foarte asemănătoare cu piramidele din Teotihuacan. S-a vorbit inclusiv despre o corespondenţă între Monumentul de la Yonaguni şi străvechiul “Templu al Soarelui” de lângă Trujillo, în nordul peruvian. Ipoteza unor legături între civilizaţii străvechi ale Americii şi Asiei nu e chiar nouă, bazându-se pe prezenţa unor vegetale americane datate între 2100 şi 1800 î.H. în regiunea Chekiang şi a unor ustensile teoretic chinezeşti pe pământ american. Legături s-au făcut şi între piramida de lângă Okinawa şi cea de la Saqqara (Egipt), ţinând cont că ambele structuri preintă trepte bine şlefuite şi proporţionate.
* Să fie opera lemurienilor?
"Foarte puţin probabil să fie o structură creată de natură”, spune oceanograful Teruaki Ishii din Tokyo. Prof. Masaaki Kimura vorbeşte chiar despre o "dovadă de măiestrie", dat fiind că ruinele arată că străvechiul complex arhitectonic cuprindea coloane hexagonale, trepte, terase şi alte construcţii, toate dăltuite în piatră şi corect aliniate. Se presupune astfel că piramida era destinată vreunui ceremonial religios, dedicat probabil zeităţii milenare a Okinawei, Narai-Kanai. Potrivit lui Kimura, edificiul în formă de zigurat (tip de piramidă în trepte) a fost construit la sfârşitul erei glaciare (între anii 10.000 şi 8000 î.H.) , când nivelul apei era inferior celui de azi. Am putea, prin urmare, să ne aflăm în faţa celui mai vechi edificiu din lume. În septembrie 1997, dr. Robert M. Schoch, reputat profesor de geologie la Boston University şi unul din adepţii teoriei potrivit căreia Sfinxul egiptean ar fi opera…atlanţilor, s-a deplasat în Japonia, la invitaţia scriitorului Graham Hancock, pentru a cerceta misteriosul monument subacvatic. În primă fază, dr. Schoch a opiniat că piramida japoneză ar putea fi, totuşi, o structură naturală, dar descoperiri ulterioare, făcute lângă coasta Cubei, dar şi în India, în Golful Cambay, au arătat că e perfect posibil ca şi la Yonaguni, mâna umană să fi desăvârşit lucrarea naturii. Într-un articol scris în 1999, dr. Schoch aminteşte de referirile lui Platon la civilizaţia dispărută a Atlantidei, localizată– fără prea mare certitudine- în Marea Mediterană sau în Oceanul Atlantic, dar şi de “sora” mai veche a acesteia, civilizaţia din Lemuria (sau Mu), despre care se crede că ar fi populat regiunea Oceanului Indian sau Pacific. Ar putea fi piramida scufundată din apropiere de Okinawa opera lemurienilor?
* Încă o piramidă subacvatică, marca…Atlantida
Înafara construcţiei din largul Insulei Okinawa, mai există o surprinzătoare "piramidă de cristal" din zona Bahamas, şi ea aflată sub apă. Descoperită în 1970 de dr. Ray Brown, un fitoterapeut din Arizona, care făcea scufundări lângă insula Bari, structura părea înconjurată de o lumină verde-albăstruie, ceea ce a trimis cu gândul la pereţi reflectorizanţi. Brown a fost uimit de suprafaţa perfect plană a blocurilor de piatră, ce nu lăsau să se vadă îmbinările dintre ele. Strecurându-se printr-un culoar îngust, el a pătruns într-o cameră dreptunghiulară lipsită total de alge şi de corali crescuţi pe ziduri, aşa cum ar fi fost normal. Culmea e încăperea era suficient luminată, fără vreo sursă vizibilă. Brown a găsit o sferă de cristal pe care a luat-o cu el şi pe care avea s-o expună abia peste 5 ani, temându-se să nu-i fie confiscată de autorităţi. Curioşii care au ajuns în vecinătatea sferei susţin că au simţit o briză sau adiere, au auzit voci sau au avut senzaţii stranii şi furnicături, iar cei intraţi în transă pretind că au văzut trei piramide în globul de cristal. De aici şi ipoteza că piramida descoperită de Brown ar fi făcut parte din Atlantida, continent misterios, ai cărui locuitori erau maeştri în folosirea energiei din şi prin cristale.
* Prof. Kimura susţine că în zona Yonaguni-Okinawa a găsit inscripţii în piatră, reprezentând animale şi oameni, dar care puteau fi şi simboluri ale unei scrieri străvechi (de pildă, un semn asemănător calului seamănă cu un anumit caracter din scrierea Kaida). Ce este mai ciudat e faptul că, între desenele dăltuite, apare conturul unui…OZN în fază de decolare sau aterizare, dat fiind că de sub el ies nişte linii-flăcări. Să fie acesta un indiciu privitor la originea construcţiei?