pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur
pentru a primi singur laurii victoriei. Noaptea căzu grea pe înălţimile
munţilor şi omul nu a mai văzut nimic. Totul era negru. Până şi luna şi
stelele fuseseră acoperite de nori negri. Şi cum se căţăra el, la doar
câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol. Alpinistul
văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viaţa lui, bune şi rele. Se
gândi la moartea care era aproape când, deodată, a simţit frânghia de
siguranţă că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna
în gol legat de acea frânghie. Urmă un moment de tăcere absolută,
atârnă în neant şi singurul lucru ce-i veni în minte a fost: „Ajută-mă
Doamne“.
Deodată auzi o voce venită din depărtări: „Ce doreşti fiule?“
striga alpinistul cuprins de frica morţii. „Chiar crezi că eu te pot
salva?“„Da Doamne, cred în Tine.“„Bine, dacă crezi în mine şi în
salvarea mea taie frânghia de care atârni“, spuse Dumnezeu. Un
moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credinţa, frânghia era
singura care-l ţinea în viaţă...aşa că nu tăie frânghia şi hotărî să
renunţe la ajutorul dumnezeiesc. A doua zi dimineaţa, echipele de
salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă
la doar doi metri de pământ. Murise îngheţat de frig.
Cât de ataşat de frânghia ta eşti tu?
