luni, 23 aprilie 2012

Instrumente necesare si software-uri pentru Linux Backtrack 5

Instrumente necesare si software-uri pentru Linux Backtrack


Movie/Video player for Gnome

 sudo apt-get install totem-gstreamer

 Team viewer 

sudo dpkg -i teamviewer_linux.deb

 Zip & Unzip for Linux

sudo apt-get install zip

 Empathy Chat Client for Linux


sudo apt-get install empathy


 PDF Reader for Linux 

sudo dpkg -i FoxitReader_1.1.0_i386.deb
  
Office for Linux 

sudo apt-get install openoffice.org  

Software Manager for Linux 
  
  apt-get install kate
  
Firewall for Linux
 
sudo apt-get install firestarter

Gwibber Social Media Client 

sudo apt-get install gwibber  

FTP Client for Linux
sudo apt-get install gftp 

sudo apt-get install ubuntu-restricted-extras 

sudo apt-get install w32codecs 

sudo apt-get install w32codecs libdvdcss2 

How to Update & Upgrade Linux
sudo apt-get upgrade

sudo apt-get update  

 VLC Media Player

 sudo apt-get install vlc vlc-plugin-pulse mozilla-plugin-vlc




Instalare Nessus pe Backtrack 5

Nessus este unul dintre cel mai bun scanner , care este disponibil în două moduri atât pentru acasă cat şi comercial , Nessus pentru home user este liber de cost. Cu toate acestea, avem şi OpenVAS Nexpose ambele sunt, de asemenea, un scaner de vulnerabilitate bun . 


root@bt:~# apt-get install nessus 

 root@bt:~# /opt/nessus/sbin/nessus-adduser

Faza de înregistrare este important , pentru înregistrare mergi la http://www.nessus.org/register/

root@bt:~# /opt/nessus/bin/nessus-fetch --register cheia ta

root@bt:~# /etc/init.d/nessusd start

Instalare Skype pe Backtrack 5



Instalare Skype pe Backtrack 5 pas cu pas....




Download:    http://www.skype.com/intl/en-us/get-skype/on-your-computer/linux/downloading.ubuntu64






Tastaţi comanda de mai sus în terminal
Când deschideţi Skype din meniu ar trebui să arate ca imaginea de mai jos ...




duminică, 22 aprilie 2012

Instalare Team Viewer pe Backtrack 5





wget http://www.teamviewer.com/download/version_7x/teamviewer_linux.deb
dpkg -i teamviewer_linux.deb





Pentru distribuţie bazata pe RPM CentOS/RHEL
wget http://www.teamviewer.com/download/version_7x/teamviewer_linux.rpm
rpm -ivh teamviewer_linux.rpm

joi, 19 aprilie 2012

Prințesa Diana: “Mă vor ucide”, de Conchan Calleja

"Când nimeni nu te ascultă și simți că nimeni nu te ascultă, se poate întâmpla orice. De pildă, dacă simți atâta durere pe dinăuntru, ajungi să-ți faci rău pe dinafară, fiindcă vrei să fii ajutat, chiar dacă așa ești ajutat într-un mod greșit și altfel decât ai, de fapt, nevoie".

Cartea este o anchetă a tuturor dovezilor legate de teribilul accident din 31 august 1997 din tunelul Pont d’Alma din Paris, când prințesa Diana, logodnicul său Dodi (Emad) Al Fayed și șoferul Henri Paul și-au pierdut viața.
În momentul separării de Prințul Charles (care trăia o aventură cu Camilla Parker), Prințesa inimilor spunea că “Trei sunt prea mulți într-o căsnicie”. În lunile dinaintea accidentului ea a mărturisit că a primit telefoane de amenințare și că “ ... plănuiește un accident cu mașina mea. Defectarea frânelor, răni grave la cap, ca să aibă astfel cale liberă și să se însoare”. Concluzia medicilor a fost că prințesa a decedat în urma unei hemoragii masive din venele pulmonare și a rupturii de pericard. Ea era conștientă în momentul sosirii salvatorilor (00:26) și a fost adusă la spital abia peste 90 minute (02:00). După 2 ore în sala de operație, prințesa a fost declarată decedată (04:00). La ora 5 era deja îmbălsămată.

A fost Lady Di atât de incomodă pentru Casa Regală Britanică? Se temea Coroana ca nu cumva prințesa (viitoarea Regină-Mamă) să adopte religia musulmană, iar viitorul rege să aibă unul sau mai mulți frați vitregi arabi? Sau presa, cea care i-a fost un aliat de nădeje în activitățile ei sociale, a urmărit-o cu paparazzi până a ucis-o?
În spatele unui deces plin de incertitudini și al anchetelor care cataloghează nefericitul eveniment ca un simplu accident de circulație (cauzat de viteza excesivă cu care prințesa de Wales și Dodi Al Fayed încercau să scape de paparazzi), jurnalista descoperă numeroase lucruri care nu se leagă:
> de ce a fost întârziată cu 90 minute transportarea prințesei Diana de la locul accidentului la spital (ea fiind conștientă în momentul sosirii primelor echipe de salvatori)? De ce au fost ocolite 2 spitale care se aflau foarte aproape de locul accidentului și a fost transportată la un spital situat la 6 km? Chiar și așa, de ce s-au parcurs în 90 minute doar 6 km?
> de ce și din ordinul cui a fost Lady Di îmbălsămată la o oră după declararea decesului, fără să se practice autopsie (care era obligatorie)?
> de ce nicio cameră video de securitate din aproprierea accidentului nu a înregistrat nicio imagine în momentul coliziunii? (locația fiind una foarte bine supravegheată video)
> de ce nu a înregistrat niciun radar presupusul exces de viteză cu care Mercedesul în care se aflau prințesa și Dodi a trecut prin centrul Parisului?
> de ce s-a ținut ascuns faptul că prințesa era însărcinată în 9-10 săptămâni cu Dodi Al Fayed?
> de ce proprietarul magazinului de bijuterii de unde Dodi cumpărase inelul de logodnă a fost amenințat să nu recunoască faptul că arabul cumpărase acel inel?
> de ce a fost neglijată explozia puternică auzită cu câteva clipe înaintea impactului?
> de ce nu au fost studiate imagini din satelit ale locației unde s-a produs accidentul?
> de ce a fost trimis cuplului Diana-Dodi un Mercedes care fusese furat până cu 1 săptămână în urmă și la care fuseseră constate anumite nereguli tehnice?
> de ce a fost ignorant vehiculul alb Fiat Uno care s-a lovit de Mercedes înainte de coliziunea cu pilonul din tunelul d’Alma?

De ce, de ce, de ce … Decesul Prințesei Inimilor rămâne un mare mister, chiar și la peste 1 deceniu de la tragicul eveniment. Tatăl lui Dodi, Mohammed Al Fayed continuă însă propria anchetă, în care investește milioane de dolari.

duminică, 15 aprilie 2012

Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București) este un scriitor, politician și jurnalist român. Este fondatorul și președintele Partidului România Mare și membru al Parlamentului European. A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucniri temperamentale și retorica dură în aparițiile sale pe scena publică.

Studii

  • 1967 - absolvent al Colegiului Național "Sfântul Sava" din București
  • 1971 - licențiat al Facultății de Filosofie a Universitații din București cu o teză despre sociologia religiei
  • 1975 - cursuri la Școala de ofițeri de rezervă din București
  • 1978-1979 - bursa premiului internațional Herder, acordat magistrului său, scriitorul Eugen Barbu; studii de istorie la Viena.
  •  

    Cariera politică

    A fost senator în Parlamentul României din 1992. La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcția de președinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. În 2000, a candidat la Președinția României, ajungând în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. Din iunie 2009 este europarlamentar. La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a 540380 români, adică 5,56% dintre votanți.
    A înființat revistele România Mare, în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, Săptămîna (culturală a capitalei), considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii '70-'80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate la șantajul politic și la contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis Melița și eterul.
    Actualmente, micul său trust de presă publică revista Politica și ziarul Tricolorul.
    A fost frecvent acuzat de xenofobie, homofobie și antisemitism. În ultimii ani însă, discursul său s-a temperat, adoptând o poziție proeuropeană și filosemită.
    Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare și Politica.

    Bibliografie

    Vadim Tudor a publicat peste zece volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru.
  • 1977: Poezii, Editura Eminescu
  • 1977: Epistole vieneze, Ed. Eminescu
  • 1979: Poeme de dragoste, ură și speranță, Ed. Eminescu
  • 1981: Idealuri, Ed. Eminescu
  • 1983: Saturnalii, Ed. Albatros
  • 1983: Istorie și civilizație- Ed. Eminescu
  • 1983: Mîndria de a fi români- Ed. sport-turism
  • 1986: Miracole, Ed. Albatros,
  • 1986: Carte românească de învățătură, Ed. Fundației România Mare
  • 1990, 1991 și 1992: Jurnal de vacanță,
  • 1996: Poems, Ed. Fundației România Mare & Editura Aggi, Torino
  • 1998: Piesele de teatru radiofonic:
    • Colindul puiului de cerb, 1968,
    • Secerișul de iarnă, 1976
    • Domnul Tudor din Vladimiri, 1977
    • Adevărul la puterea I-a, 1977
    • Toată lumea știe fotbal (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase)
Este autorul scenariului filmului Triunghiul Morții (regizor: Sergiu Nicolaescu).

  • Limbi străine

    Vorbește fluent limbile italiană, franceză și engleză.
  • Controverse

    În ultimii ani Corneliu Vadim Tudor a dat afara din PRM mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguța Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ștefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare a fost a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. Atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu. Șefia acestuia a durat însă mai puțin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul. Odată cu el au plecat vicepreședintele Anghel Stanciu și zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim l-a numit pe acesta în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid: „electrician pensionar și analfabet”, „care nu știe nici o limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”


PAN HALIPPA

In ziua de 30 Aprilie 1979 s'a săvârşit din viată la Bucureşti, in etatea venerabila de 96 de ani, PAN HALIPPA, cunoscut militant pentru drepturile  Basarabiei şi unul dintre faptuitorii activi ai unirii acesteia cu Regatul României, in 1918.

Ca totodeauna când e vorba de disparitia din viată a unor personalităti de seamă ale istoriei noastre contemporane, in R. S. R. se trec sub tăcere, se escamotează datele biografice esentiale. Cu cât mai insemnate sunt meritele din trecutul "burghez" al persoanei in cauză, cu cât mai mult a fost aceasta eliminată din viata reseristă, cu atât mai zgârcite sunt organele resere in relatarea adevărului, acoperind golurile cu fraze formale şi cu referiri la momente minore din viata şi activitatea unui dispărut de seamă.Morile de vânt de pe Nistru... "Am scăpat de încă unul!" - pare a fi rationamentul acestei tinute observate in atâtea şi atâtea cazuri. In consecintă, în cazul lui Pan Halippa nu se suflă nici un cuvânt despre meritul suprem al lui de a-şi fi dedicat viata cauzei supreme a Basarabiei şi prin aceasta cauzei intregului neam Românesc. Se aminteşte intr'un necrolog scurt numai de creatia poetică a dispărutului, act venind in ajutorul muşamalizării caracteristice împrejurarea cât se poate de "fericită", că G. Calinescu a consemnat amintita creatie poetică in a sa antebelica "Istorie a literaturii române". Or, această istorie, tacit anatemizată, nu se găseşte şi nu se reeditează in R. S. R. (Ea capătă valoare doar in asemenea momente "de circumstantă"). Iar a consemna acum versuri mai noi ale aceluiaşi "recunoscut" poet, de pildă aceea prin care el se anunta ca fiind in viată, in 1972, amicului său Ion Păscãlută din Canada, una ca asta intră mai putin ca orice in vederile mânuitorilor de date biografice reserişti. Căci in alele versuri este vorba, printre altele, de "o Românie Mare", cum şi de "a vietii creştineşti poruncă".

Mai mult insa decât a trece sub tăcere cu tot dinadinsul adevarurile despre viata de luptă a patriotului Pan Halippa, in nota de necrolog amintită se proferă o minciună struntată, anume că lui i-ar fi fost dată "bucuria de a trăi să vadă infăptuirea idealurior pentru care militase in tinerete, concretizată in fiinta României socialiste de azi, liberă şi stăpână pe soartă" (!!)

Poftim, vă rog, dati dumneavoastră crezare, dacă puteti, unei asemenea afirmatii gratuite pusă pe seama celui ce nu mai grăieşte!

Căci, idealul pentru care a luptat Pan Halippa in tinerete şi pe care mai întâi repereul, apoi şi resereul, in deplinã soglăsuire cu ureseseul, până astăzi îl dispretuieşte si-l trădează, a fost emanciparea Basarabiei, promovarea conştiintei nationale la Basarabenii săi şi unirea firească a tării dintre Prut şi Nistru cu celelalte provincii româneşti. Pentru aceasta însă, fiind printre primii pe lista neagră a "celoviecilor" (adică a... "oamenilor"!) bolşevici, Pan Halippa a fost ridicat din Bucureştii "eliberati" şi deportat pe undeva "na Sibir". Put la tarã... Dacă aceasta nu i-a făcut'o tarul cel "alb" Nicolae II-lea, ci doar l'a arestat putin timp in 1905, lăsându-l îndată la casa lui din Basarabia, apoi, poftim, s'o plătească el mai scump după patru dccenii, in 1944-45, sub tarul cel roşu I-iul.

Departe de vreo realizare a lor in R. S. R. sunt şi ideile narodniciste, dacă la acestea se va fi făcut aluzie in fraza reseristă citată, cu care Halippa intr'adevăr a venit in scurt contact in tineretele sale. Pe urmă, el a fost national-democrat. Cum putea, deci, Pan Halippa, văzând până in ultimul său ceas năruite ambele sale idealuri din tinerete: cel cu Basarabia liberă, incorporată acum de noul tarism cuceritor, şi idealul de narodnicism (semănătorism), apoi aceea de democrat national, toate sugrumate şi înghitite de plaga orânduirti pecerist-reseriste, să se considere fericit in R. S. R.? Aceasta se poate numai in stilul escamotării reseriste a adevărurilor mari şi mici!

Că lui Pan Halippa nu i-au putrezit/înghetat oasele prin Siberia, aceasta s'a datorat in primul rând robustetei extraordinare a organismului său solid, cât şi, trebuie recunoscut, scurtei devierii de pe linia stalinistă a lui Nichita Hrusciov care a dispus ca detinutul numar cutare din contlaghăr să fie escortat la Ungheni, să treacă dincoace de Prut şi aci, mântuit, să sărute incă odată pământul tării mame (ceea ce, din punct de vedere "mare-rusesc" îl privea personal). Pentru vina numai de a fi fost fiu credincios al acestei mame i se pierduse lui urma pentru multi ani de zile, incat unii cunoscuti din exil afirmau in scris, pe cand el traia din nou in Bucuresti, ca ar fi murit in exilul siberian.

Născut in satul basarabean Cobolta, pe râul cu acelaşi nume, Pan Halipa işi face aci scoala primară in limba rusă, limba românească nefiind admisă in învătământ. Dascălul Ch. Barcã şi elevul Pan Halippa, şi unul şi altul Români moldoveni (ca şi toti ceilalti elevi), făceau a la reciproca învătătură in limba rusa! Mare minune pe pământ care se mai repetă şi astăzi cu frânturi ale neamului românesc din alte tări!

Din dorinta tatălui său de a se face preot, Pan Halippa merge la Seminarul Teologic din Chişinău. Acolo are profesori tot Ruşi, cu exceptia a 2 - 3 Moldoveni, care tot in ruseşte trebuiau să predea.

De importanta istoriei Basarabiei, seminaristul Pan Halippa s'a sesizat de la fratele său mai in vârstă, zelos culegător de documente privind trecutul istoric al provinciei. Ulterior, aceste documente, adunate in numar mare, au alcătuit trei volume publicate sub titlul "Documentele moşiilor din Basarabia". M'am izbit de primejdia contactului cu asemenea documente şi cu numele proscris Halippa la biblioteca Academiei Române, devenita "pe parcurs" Academie R. P. R., când, cerând volumele spre consultare, m'am văzut înşfăcat de cenzorul politic cu ancheta: de ce mă interesez eu de asemenea carte "cu fotografia regelui!?". Se prefăcea a nu vedea că e vorba de Basarabia.

La Seminar, Pan Halippa cunoaşte ideile narodnicilor şi-si face socoteala că acestea sunt prielnice pentru promovarea cauzei Basarabenilor. De aceea el este activ in revolutia din 1905, numită burghezo-democrată, şi drept urmare este arestat, exclus din Universitate unde făcea studii in drept, fixându-i-se apoi domiciliu obligatoriu.

In 1906, Pan Halippa scoate împreună cu alti patrioti basarabeni ziarul "Basarabia", titlul acestuia fiind scris cu litere latine, în timp ce textele din corpul lui erau publicate in limbă moldovenească, insă cu litere chirilice. In această formă Moldovenii, trecuti prin şcoli ruseşti, puteau citi pentru prima dată in limbă maternă. Ziarul *°Basarabia", de orientare national-democratică, a apărut in decurs de numai 10 luni; dar in acest scurt timp el a trezit tărănimea basarabeană din letargie, massele incepând a fi interesate de chestiunea lor natională.

După interdictia ziarului, Pan Halippa trece la Iaşi, ca şi alti vreo 20 de tineri basarabeni şi urmează studiile la Facultatea de istorie, geografie şi literatură, între 1908-1912. Cetatea Albã... Aci are profesori printre altii, pe Al. D. Xenopol şi pe Constantin Stere, fost deportat in Siberia. La terminarea studiilor, Halippa nu acceptă invitatia profesorului său Al. D. Xenopol de a rămâne asistent al său la catedra de istorie a Românilor, ci preferă să se intoarcă pe câmpul luptei patriotice in Basarabia. Acolo, incepând imediat din 1913, participă la editarea ziarului - revistă "Gând Moldovenesc". Acest organ de luptă patriotică revolutionară pregăteşte până in 1917 emanciparea Basarabiei, netezeşte calea spre constituirea Sfatului Tării şi unirea cu România.

De aceea, Basarabenii vor fi primii dintre Românii de peste granite care-şi vor exprima răspicat şi apoi (tot primii care) işi vor realiza dorintele de unire, urmati fiind de Bucovineni apoi de Transilvăneni.

In cursul frământărilor din 1917 se ajunge la convocarea, in 20 Octombrie, a "Congresului militar român" care consfinteşte autonomia politică a Basarabiei şi înfiintează Parlamentul - Sfatul Tarii, acesta reprezentând toate categoriile sociale, inclusiv minoritătile din Basarabia.

Ales deputat al Congresului tăranilor la Petrograd, Pan Halippa foloseşte prilejul de a sta de vorbă direct cu Kerenski şi cu Miliukov (istoric şi ministru) in chestiunea basarabeană. Aceştia s'au împotrivit proclamării autonomiei, chiar şi procurării de la Iaşi a manualelor şcolare pentru anul şc. 1917/18 in vederea progresului cultural mai accelerat in Basarabia. Nemultumit de politica lui Kerenski şi Miliukov in chestiunea basarabeană, Pan Halippa, după cum o arată personal, se adresează opozitiei bolşevice in persoana "compatriotului" basarabean Trotcki. Lămurindu-l că "omul de mâine" este V. I. Lenin, Trotcki are amabilitatea să-l conducă pe Halippa la locuinta conspirativă a lui Lenin. In convorbirea avută cu acest prilej, Lenin i-a dat lui Halippa solutia conformă cu conceptia sa enuntată tocmai pe atunci in chestiunea natională, spunând că întrucât ei, Basarabenii, sunt Români, trebuie desigur să caute solutia in legătură şi cu... toti Românii; să procedeze in concondantă cu conştiinta lor nationala şi cea politică; să facă însă totul pe cale legală prin Sfatul Tarii.

După cum se stie aşa s'a şi făcut datorită in cea mai mare parte lui Pan Halippa insuşi el fiind la inceput vicepreşedinte apoi "ultimul preşedinte" al Sfatului Tării. La 27 Martie (stil v.) 1918 acest Sfat indeplinind vointa majoritătii absolute a populatiei Basarabiei, hotărăşte unirea pentru totodeauna a acestei provincii cu tara mamă - România. Impotrivă au votat doar trei deputati, aceştia fiind, după cum preciza Halippa, streini de neamul românesc şi deci de interes. Desăvârşirea Unirii, prin Adunarea transilvană de la Alba Iulia, are loc abia după 8 luni, la 1 Decembrie 1918. Desigur că in R. S. R. se ignorează această prioritate calendaristică, cu oricât patos s'ar face caz de "desăvârşirea Unirii".

Iată, aşadar, pe scurt istoria care a dus prin măsura NKVD şi totodată a noii securităti comuniste române, la adăogirea a incă unui capitol al acesteia, acela de "penitentă", in viata luptătorului patriot Pan Halippa.

Readus la Bucuresti îl puseseră pe Halippa să locuiască la un demisol umed pe str. Principatele Unite, unde prindea apa in găleată de la un robinet de sub tavan ca să prepare mâncarea pe o lampă cu gaz.

Cei de la partid, aflând că Pan Halippa a stat cândva de vorbă cu Lenin, au venit la el să le dea relatii despre acea intâlnire memorabilă. Lucretiu Pătrăşcanu care la rândul său s'a fost văzut cu Lenin, fiind asasinat de către înşişi tovarăşii săi comunişti, Halippa era acum singurul martor In viată care l'a văzut pe Lenin personal. Şi se ştie cu câtă migală se recuperau in general mărturii orale şi scrise despre viata şi spusele lui Lenin. Lenin... "Vă spun eu in ce a constat convorbirea mea cu Lenin, le-a răspuns Halippa destul de tăios (doar a trecut prin spaime şi primejdii care l'au călit), dacă-mi redati casa mea de aici din Bucuresti, macar să locuiesc in ea, dacă nu se poate să-mi redevină proprietate!" - "Ca să vedeti..." - au incercat interlocutorii. - "Eu văd, văd că locuiesc in mizerie, iar colo există o casă a mea in care locuiesc comod altii!"

I-au acordat in cele din urmă spatiu de locuit in fosta lui casă. Atunci şi Pan Halippa, tot in cele din urmă, a convenit să dea relatii privind întretinerea sa cu Lenin in ajunul revoluţiei. Iar acesta i-a spus, in ascunzisul său din Petrograd, cele mai sus amintite. Au holbat ochii emisarii partidului la auzul acestei "erezii", mai fiind la mijloc şi buclucaşa personalitate a lui Trotcki: au notat totul şi au pus sub lacăt la "secret de stat" până astăzi şi, probabil, până vor dura. In fond, n'aveau de ce să rămână buimăciti şi puteau sa-şi reamintească şi singuri pozitia lui Lenin din Septembrie 1917 că "în chestiunea natională, partidul proletar trebuie să sustină mai intâi proclamarea şi înfăptuirea imediată a libertătii depline de despărtire de Rusia pentru toate popoarele şi natiunile asuprite de tarism, inglobate cu forta sau tinute cu forta in granitele statului, adică anexate".

Noi cunoaştem acest "secret" prin "divulgarea" lui de catre Halippa insuşi, când venea la el câte un basarabean sau altcareva cu sentimente adevărat patriotice ca să-l omagieze. Halippa işi putea ingădui să vorbească mai deschis, fată de cei sincer interesati de cunoaşterea adevărului istoric. In fond, nici nu i se putea impune zisa "discretie" absolută sub acest raport. Căci dânsul n'avea nevoie bunăoară de... paşaport; nu l'a avut nici in Russa sovietică. Iar că n'a vorbit nimic despre intâlnirea sa cu Lenin şi către Duiliu Vinogradski, cum dumnealui arăta cu mirare într'o împrejurare, aceasta se va fi datorat şi gradului de încredere pe care Halippa întelegea să'l acorde unuia sau altuia dintre interlocutori.

Odată am mers la el impreună cu un macedonean care se interesa de activitatea politică şi revolutionară in 1918, in Sfatul Tarii, a compatriotului său Draganov. (Unul dintre cei care votaseră contra). Lui Pan Halippa îi păru bine de acest interes "mai larg" despre istoria acelor vremuri la care el a fost părtaş atât de activ. Jovial, Halippa işi depănă cu acest prilej amintirile. Cercetătorul strein era foarte satisfăcut de valoarea informatiilor istorice culese din sursă vie, autentica. La despărtire, Halippa ne imbrătise amical şi zise: "Să-mi mai aduci vizitatori de aceştia, tot aşa de simpatici ca dumnealui!" Aceasta fusese ultima noastră întrevedere.

Acum, Uniunea scriitorilor din Bucuresti se limita a zice că ea pierde doar "pe unul dintre cei mai vechi membri ai săi". O credem şi-i dăm dreptate in privinta "vechimii". Iar asupra motivelor restrângerii şi "modestiei" in această declaratie nici nu mai intrebăm.

Ştim că a trecut in viata de dincolo un proeminent militant Basarabean, un devotat Român şi un mare Patriot. Şi n'a plecat dintre compatrioti fără a le lăsa mesaj. Acesta constă in opiniunea sa exprimată răspicat ca Basarabia să revină in granitele României, aceasta fiind singura conditie firească a adevăratei ei prosperităţi şi a mentinerii etnosului ei românesc. Credinta noastră nestrămutată, a tuturora este că această dreptate se va împlini.