La
ce vă gândiţi când vedeţi acest simbol, în primul rând? Care este
noţiunea la care vă duce cu gândul? Svastica este unul dintre cele mai
vechi simboluri ale omenirii şi totodată, unul dintre cele mai
neînţelese. Astăzi reacţionăm destul de aspru la
vederea acestui simbol, dar ar trebui să ne întrebăm de ce a ajuns să
semnifice nazismul şi intoleranţa, şi mai ales, ce semnifica el înainte
de a fi adoptat de către fascismul german.
Semnificaţia
lui astăzi, în sfera occidentală, este strict legată de înţelesul său
în istorie. Svastica a devenit imaginea tipică a noţiunii de ură rasială
şi intoleranţă din pricina adoptării sale de către Partidul Nazist în
1920. Simbolul fusese folosit de către Partidul Muncitoresc German,
D.A.P., dar şi de aşa-numita Societate Thule (Thule-Gesellschaft) sub
influenţa unor gânditori precum Emile Burnouf şi Guido von List.
Deasemenea, un steag cu svastică fusese adoptat în 1907 de către Ordinul
Noilor Templieri fondat de misticul Lanz von Liebensfels, patronul şi
fondatorul revistei naţionaliste Ostara.
Von
Liebenfels adera la aceeaşi doctrină rasială ca şi Grupul Thule,
publica articole antisemite şi rasiste, cu accent pe superioritatea
neamului germanic, promovând un anume tip de gândire numită ariosofie.
Curentul ariosofic glorifica supremaţia spirituală a rase albe, a
arienilor, bazându-şi doctrina pe tradiţiile germanice şi pe
descoperirile arheologice. Indienii arieni erau văzuţi ca rasa primară
cuceritoare, şi ce alt simbol ar fi fost mai grăitor pentru urmaşii
acestora decât svastica.
Într-adevăr,
svastica nu apare odată cu nazismul, ci cu mii de ani înaintea sa. Se
găseşte pretutindeni în Europa veche, întinzându-se până în Orientul
Mijlociu, India, China şi poate chiar mai departe. Cea
mai veche atestare a simbolului nu este nici în Scandinavia, patria lui
Odin, şi nici în India, căminul celebrei culturi de pe valea Indusului,
spre dezamăgirea ariosofiştilor. Credem sau nu, forma cea mai timpurie
apare chiar în curtea noastră, în cultura Vinča-Turdaş în Europa
Neolitică, iar de acolo se pare că a fost importată pretutindeni.
Inventar de semne ale culturii Vinca-Turdaş
În
civilizaţia cretană a fost folosită ca semn sacru sau ca element
decoratov, grecii moştenind de la ei motivele decorative de tip labirint
având svastica în centru.
Svastica în Creta.
Pe
malul Indusului, vechile sigilii ale civilizaţiei Harappa, contemporană
cu primii ani ai Egiptului timpuriu şi cu civilizaţia sumerienilor,
arată svastici de diferite forme şi orientări.
Sigilii ale civilizaţiei Indus.
India
a păstrat tradiţia acestui simbol, trecând în buddhism. Rar întâlnim o
statuie a lui Buddha fără simbolul svasticii pe piept, pe palmă sau pe
haine.
Svastica este omniprezentă în Asia, având cele mai benigne conotaţii,
de la pace, prosperitate (India), noroc (Nepal, India, Pakistan), până
la eternitate (Mongolia) şi sacru (Coreea, India). În
Europa, svastica este încă asociată ideii de ură şi rasism, motiv
pentru care este blamată afişarea ei. În 2005, Uniunea Europeană a
încercat să interzică acest simbol, însă a fost confruntată cu obiecţii
majore din partea multor naţiuni, printre care lideră de opinie a fost
Marea Britanie. În 2007, deţinând preşedenţia Uniunii Europene, Germania
a încercat propunerea unor sancţiuni drastice asupra afişării
svasticii, conform legii interzicerii simbolurilor organizaţiilor
neconstituţionale. A fost contracarată de protestele grupărilor hinduse
din întreaga Europă, potrivit cărora, deşi a fost timp de aproape 50 de
ani simbolul nazismului, svastica fusese înainte de aceasta, timp de 5000 de ani, un simbol al păcii.
Svastica... Un simbol al intoleranţei şi violenţei
....sau al păcii şi iluminării?
Post
Scriptum: realizez că articolul tratează problema extrem de expeditiv,
însă vor urma articole care vor trasa istoria fascinantă a acestui
simbol de-a lungul istoriei, cu documentarea de rigoare.
