Printre primii emigranţi care au sosit
în aceste locuri în 1847 a fost şi elveţianul Jean Scutter, care a
cumpărat de la ţar colonia Ross. Într-o zi, când tâmplarul său,
Marshall, tocmai terminase de construit un joagăr, a observat numeroase
boabe strălucitoare în nisipul din prundul unui râu. Sutter, după ce a
examinat nisipul, şi-a dat seama că era plin de boabe de aur. Vestea a
mers mai departe, până a ajuns la urechile unor trapperi (vânători
nomazi care prind animale cu curse) şi vagabonzi. Aceştia au năvălit în
albia râului şi au distrus ferma lui Sutter. La câteva luni de la
descoperirea tâmplarului, 10.000 de oameni se aflau la poalele munţilor
Sierra Nevada.
Pe pământurile Californiei locuiau
indieni din triburile atapasci şi şoşoni. Aceştia s-au opus înaintării
albilor. Dar singurele lor arme erau săgeţile de lemn şi topoarele din
piatră şlefuită, aşa că au putut fi exterminaţi foarte uşor, până la
ultimul, de către cruzii colonişti europeni.
Cam în acelaşi timp cu descoperirea
aurului din California, un polonez pe nume Strzelocki a găsit aur în
Munţii Albaştrii din Australia. Guvernatorul de atunci, l-a rugat pe
polonez să ţină secret descoperirea sa, de frică să nu se întâmple şi în
ţinutul său “nebunia aurului”. Secretul a fost păstrat până în anul
1851, când un cioban a descoperit un “bolovan strălucitor” de 84 de
kilograme pe câmpul de la Ballart. Acesta a fost cel mai mare bulgăre de
aur descoperit pe pământ până acum.
În fiecare zi, cel puţin 500 de oameni de toate naţionalităţile alergau pe câmpul Ballart, călare sau pe jos, spre noul “El Dorado”
australian. S-a descoperit apoi aur şi la Coolgardie şi Kalgoorlie, iar
“nebunia aurului” a întrecut orice închipuire. Populaţia albă a
Australiei a crescut în câţiva ani de la 400.000 la 1.000.000 de
locuitori. Iată cum a putut influenţa şi schimba aurul istoria omenirii.
