Parinti au nevoie de hotarati ferme. trebuie sa tina un referendum cu privire la comportamentul parental si sa voteze in favoarea depasirii acestui statu-quo.Trebuie sa isi trimita un mesaj clar ca doresc sa-si imbunatateasca parentingul.Parintii trebuie sa-si impuna imaginea unui camin mai fericit si mai plin de multumire, la fel ca atunci cand ne dorim scoli mai performante sau pace in lume.
``Dar n-ar trebui sa ne anuntam intentiile?``, intreaba parintii. ,,Nu ar fi mai dine sa-i avertizam din timp pe copii?" ``Sa vedem`` i-am raspuns unui parinte care se saturase sa-si roage fiul sa se spele pe dinti. ``Are acum unsprezece ani, ceea ce inseamna ca l-ati avertizat .....12 ori( pe zi ) x 365 (de zile intr-un an ) x 8 ( ani )... de mai bine de 35.000 de ori. Asta inseamna cu 34.950 de avertismente mai mult decat merita si are nevoie.Ca sa nu mai spun ca era un baiat inteligent si cu o capacitate de memorare foarte mare ca sa-si aminteasca cele 493 de specii de Pokemon.
Si mai are nevoie de atentionare?
Nu. Desi redactarea uneo Proclamatii Impotriva Rasfatarii Copilului poate fi un exercitiu util fiecarui parinte, nu este necesar sa i-o aratati sau sa i-o cititi odraslei dumneavoastra.Si nici sa nu stati in fata unei oale cu lapte si sa declarati in fata familiei razboi tolerantei si drepturilor la care care se considera indreptatiti copii. Nu si-au dovedit inutilitatea indeajuns tonul rastit si amenintarile verbale ?
Parafrazand un presedinte renumit,``Vorbeste incet si poarta cu tine un bat mare``. Prin bat inteleg un atu ascuns in maneca,o fapta edificatoare care, mai mult ca orice discurs sau amenintare , ii va arata copilului dumneavoastra ca vorbiti serios si ca s-a terminat cu gluma.
Sa-l luam pe Kelsey ca exemplu. Mama lui, o femeie minunata si un prieten responsabil, a venit la mine deoarece fiul ei devenise o bruta. Napoleon si mai cum?
Din cate stia ea traia cu un adevarat Mic Imparat. Pentru a-mi demonstra cat de rasfatat este , a recunoscut ca luni intregi si-a dus fiul la magazinul de jucarii imediat dupa sedinta saptamanala de terapie. ``Nu stiam nici o alta cale de a-l aduce aici .``
Am facut impreuna un plan. Un plan care a mirat-o sai a inspaimantat-o , in acelasi timp,pe mama lui Kelsey. Suna cam asa : va pleca cu Kelsey dupa urmatoarea sedinta ca si cum nimic nu s-a schimbat. Il va duce la magazinul de jucarii si-i va cumpara recompensa asteptata, ca rasplata ca a fost la mine. Va pleca de ma magazinul de jucarii si va merge sa-si vada de treburile ei, asa cum a facut intodeauna. Insa in momentul in care Kesley va tipa sa n-o insoteste si-i va cere sa-l duca acasa chiar in clipa aceea - fiti atent! - , in loc sa-l duca acasa, va face cale intoarsa spre magazinul de jucarii.Ii va lua calma jucaria abia cumparata si va intra in magazin. Se va abtine sa tipe, sa ameninte sau sa spuna vreun cuvant despre ceea ce face si motivul actiunilor ei.
`` i-a picat fata Nu-i venea sa creada `` mi-a spus mama lui Kelsey la telefon, on seara respectiva.Mi-a povestit cum tot tipa lea ea : `` Nu poti face asta ! Eimpotriva legii!``
Dar ce facuse? Nimic mai mult sau mai putin decat sa intre linistita in magazin si sa returneze jucaria pe care tocmai o cumparase.
Mama lui Kelsey s-a simtit in special mandra de faptul ca , ca atunci cand a fost intrebata daca era vreo problema cu jucaria , a raspuns candid ca fiul ei fusese cam obraznic, asa ca vrea sa aduca jucaria inapoi.
Mesajul a fost bine inteles de Kelsey.A vazut foarte calar ca brusc faptul ca mama sa se schmibase, i-a dat peste cap toate asteptarile si presupunerile legate de ceea ce i-ar tolera sau nu mama sa. Desi aceasta a trebuit sa treaca prin aceeasi rutina inca de cateva ori, a considerat-o o simpla metoda revigoranta pentru o lectie de viata ale carei prime rezultate au atins coarda cea mai sensibila.
Ar fi putut, la fel de bine , sa returneze lucrurile pe care parintii rareori se gandesc sa le ia inapoi copiilor. Lucruri cum ar fi echipamentul sportiv , rechizitele scolare sau hainele. Sau ar fi putut viza un alt comportament cu acest gen demonstrativ.
Este o probleme pentru copilul dumneavoastra periatul dintilor? Incercati sa nu-i dati dulciuri a doua zi. Nu il avertizati , nu-l amenintati , ci doar interziceti-i total sa manance dulciuri in urmatoarele 24 de ore .Intarzie frecvent la ore ? Incercati sa nu-l mai bateti la cap sa se grabeasca. In schimb , lasati-l sa faca fata singur consecintelor intarzierilor sale repetate. Nu va mai enervati si nu mai incercati sa ii fabricati scuze. Refuza sa-si puna in ordine jucariile ? Luati-i-le pentru cateva zile . Este obraznic duca ce ii oferiti ceva bun, cum ar fi o prajitura sau alocatia lui? Confiscati-i-le imediat. Nu eeste necesara violenta.
``Dar n-ar trebui sa ne anuntam intentiile?``, intreaba parintii. ,,Nu ar fi mai dine sa-i avertizam din timp pe copii?" ``Sa vedem`` i-am raspuns unui parinte care se saturase sa-si roage fiul sa se spele pe dinti. ``Are acum unsprezece ani, ceea ce inseamna ca l-ati avertizat .....12 ori( pe zi ) x 365 (de zile intr-un an ) x 8 ( ani )... de mai bine de 35.000 de ori. Asta inseamna cu 34.950 de avertismente mai mult decat merita si are nevoie.Ca sa nu mai spun ca era un baiat inteligent si cu o capacitate de memorare foarte mare ca sa-si aminteasca cele 493 de specii de Pokemon.
Si mai are nevoie de atentionare?
Nu. Desi redactarea uneo Proclamatii Impotriva Rasfatarii Copilului poate fi un exercitiu util fiecarui parinte, nu este necesar sa i-o aratati sau sa i-o cititi odraslei dumneavoastra.Si nici sa nu stati in fata unei oale cu lapte si sa declarati in fata familiei razboi tolerantei si drepturilor la care care se considera indreptatiti copii. Nu si-au dovedit inutilitatea indeajuns tonul rastit si amenintarile verbale ?
Parafrazand un presedinte renumit,``Vorbeste incet si poarta cu tine un bat mare``. Prin bat inteleg un atu ascuns in maneca,o fapta edificatoare care, mai mult ca orice discurs sau amenintare , ii va arata copilului dumneavoastra ca vorbiti serios si ca s-a terminat cu gluma.
Sa-l luam pe Kelsey ca exemplu. Mama lui, o femeie minunata si un prieten responsabil, a venit la mine deoarece fiul ei devenise o bruta. Napoleon si mai cum?
Din cate stia ea traia cu un adevarat Mic Imparat. Pentru a-mi demonstra cat de rasfatat este , a recunoscut ca luni intregi si-a dus fiul la magazinul de jucarii imediat dupa sedinta saptamanala de terapie. ``Nu stiam nici o alta cale de a-l aduce aici .``
Am facut impreuna un plan. Un plan care a mirat-o sai a inspaimantat-o , in acelasi timp,pe mama lui Kelsey. Suna cam asa : va pleca cu Kelsey dupa urmatoarea sedinta ca si cum nimic nu s-a schimbat. Il va duce la magazinul de jucarii si-i va cumpara recompensa asteptata, ca rasplata ca a fost la mine. Va pleca de ma magazinul de jucarii si va merge sa-si vada de treburile ei, asa cum a facut intodeauna. Insa in momentul in care Kesley va tipa sa n-o insoteste si-i va cere sa-l duca acasa chiar in clipa aceea - fiti atent! - , in loc sa-l duca acasa, va face cale intoarsa spre magazinul de jucarii.Ii va lua calma jucaria abia cumparata si va intra in magazin. Se va abtine sa tipe, sa ameninte sau sa spuna vreun cuvant despre ceea ce face si motivul actiunilor ei.
`` i-a picat fata Nu-i venea sa creada `` mi-a spus mama lui Kelsey la telefon, on seara respectiva.Mi-a povestit cum tot tipa lea ea : `` Nu poti face asta ! Eimpotriva legii!``
Dar ce facuse? Nimic mai mult sau mai putin decat sa intre linistita in magazin si sa returneze jucaria pe care tocmai o cumparase.
Mama lui Kelsey s-a simtit in special mandra de faptul ca , ca atunci cand a fost intrebata daca era vreo problema cu jucaria , a raspuns candid ca fiul ei fusese cam obraznic, asa ca vrea sa aduca jucaria inapoi.
Mesajul a fost bine inteles de Kelsey.A vazut foarte calar ca brusc faptul ca mama sa se schmibase, i-a dat peste cap toate asteptarile si presupunerile legate de ceea ce i-ar tolera sau nu mama sa. Desi aceasta a trebuit sa treaca prin aceeasi rutina inca de cateva ori, a considerat-o o simpla metoda revigoranta pentru o lectie de viata ale carei prime rezultate au atins coarda cea mai sensibila.
Ar fi putut, la fel de bine , sa returneze lucrurile pe care parintii rareori se gandesc sa le ia inapoi copiilor. Lucruri cum ar fi echipamentul sportiv , rechizitele scolare sau hainele. Sau ar fi putut viza un alt comportament cu acest gen demonstrativ.
Este o probleme pentru copilul dumneavoastra periatul dintilor? Incercati sa nu-i dati dulciuri a doua zi. Nu il avertizati , nu-l amenintati , ci doar interziceti-i total sa manance dulciuri in urmatoarele 24 de ore .Intarzie frecvent la ore ? Incercati sa nu-l mai bateti la cap sa se grabeasca. In schimb , lasati-l sa faca fata singur consecintelor intarzierilor sale repetate. Nu va mai enervati si nu mai incercati sa ii fabricati scuze. Refuza sa-si puna in ordine jucariile ? Luati-i-le pentru cateva zile . Este obraznic duca ce ii oferiti ceva bun, cum ar fi o prajitura sau alocatia lui? Confiscati-i-le imediat. Nu eeste necesara violenta.
