vineri, 2 martie 2012

Copiii hiperactivi si tulburarile genetice

Un studiu sponsorizat printre altele de organizatia Wellcome Trust a identificat pentru prima oara modificari de natura genetica la copii diagnosticati cu sindromul ADHD (tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie), ceea ce înseamna ca parintii unor astfel de copii nu mai pot fi ei însisi învinovatiti pentru educatia pe care au dat-o copiilor, scrie ziarul britanic The Guardian, în editia de joi

Marcarii ADN specifici, descoperiti de cercetatori, se situeaza în aceeasi arie cerebrala ca si variantele genetice asociate cu autismul si schizofrenia. Acest lucru înseamna, potrivit autorilor articolului, publicat în revista Lancet, ca ADHD poate fi mai degraba clasificat drept tulburare de dezvoltare neurologica decât problema de comportament.

'De prea multe ori, oamenii pun ADHD pe seama unei proaste educatii sau a unei diete slabe. Ca si clinician, pentru mine a fost clar faptul ca nu acesta este motivul. Acum putem spune cu siguranta ca ADHD este o boala genetica, creierele copiilor care sufera de aceasta tulburare dezvoltându-se diferit de cele ale altor copii', declara unul din autorii studiului, profesorul Anita Thapar, de la MRC Centre in Neuropsychiatric Genetics and Genomics, de pe lânga universitatea din Cardiff.

Unul din 50 de copii sufera de ADHD iar în ciuda faptului ca se credea ca ei urmeaza sa treaca de aceasta faza, multi dintre ei continua sa aiba probleme si în timpul vietii de adult.

Cercetarile din trecut au demonstrat ca ADHD este mai probabil sa apara la un copil care are unul din parinti afectat de aceasta tulburare iar daca un frate geaman sufera de ADHD, celalalt geaman are 75 la suta sanse sa sufere si el de aceeasi tulburare.

Studiul actual a descoperit prima dovada directa prin analizarea esantioanelor de ADN de la 366 de copii afectati de ADHD, cu vârste cuprinse între 5 si 17 ani si de la 1.047 de copii fara acest sindrom. Ei au descoperit, în cazul copiilor cu ADHD, o probabilitate mai mare ca acestia sa aiba anumite mici segmente de ADN duplicate sau lipsa, comparativ cu alti copii. Desi descoperirea se limiteaza la 16 la suta din subiectii cu ADHD, cercetatorii afirma ca este foarte posibil ca restul sa aiba alte variante genetice care nu au fost înca identificate.

Cercetatorii au aratat ca nu au descoperit o gena care singura sa fie responsabila pentru aceasta tulburare, conditiile de mediu fiind si ele parte a tabloului, desi nu se stie actualmente care sunt acelea.

ADHD este un sindrom complex, cu multe cauze diverse, afirma un alt autor, doctorita Kate Langley.

Descoperirile facute nu vor fi folosite în diagnosticarea ADHD însa vor avea ca rezultat noi tratamente.

Medicamentele stimulente folosite în mod obisnuit pentru a controla simptomele exista de prin 1950. Grupurile de sprijin pentru ADHD au salutat descoperirile care, în opinia lor vor face mai usoara viata familiilor, sperând ca acestea vor fi o usurare bine venita pentru multe familii care se confrunta zilnic cu critici si ridiculizari atunci când încearca sa explice comportamentul copiilor lor.