Tot mai multi parinti in ultima perioada mi se adreseaza cu privire
la ingrijorarea lor fata de anumite dificultati de atentie si
concentrare ale copilului la gradinita sau la scoala.
De obicei aceste dificultati sunt semnalate de educatoare sau de invatatoare si iau forma unor expresii precum: "nu se poate concentra sa termine ceea ce incepe", "nu poate ramane in activitate, isi cauta altceva de facut", "se plictiseste repede si nu mai vrea", "nu este atent, orice il distrage", "nu sta locului", "vorbeste si ii deranjeaza pe ceilalti copii" etc.
Aceasta ingrijorare a parintelui se poate amplifica daca i se recomanda sa admita si posibilitatea aparitiei deja celebrului sindrom ADHD. Este foarte important insa sa nu picam in situatia de a face dintr-o tulburare cu importante consecinte asupra dezvoltarii copilului o eticheta comoda la indemana tuturor.
Exista mai multe etape si sisteme complexe de evaluare pentru a decide daca intr-adevar aceasta dificultate de atentie si concentrare, careia i se alatura uneori si hiperactivitatea, este cauzata de un tablou clinic denumit ADHD.
Acest diagnostic poate fi pus doar de un medic psihiatru, impreuna cu un psiholog si cu evaluarile acestora de specialitate. Recomand parintilor sa nu opteze pentru suspiciuni care apartin unor surse cum este Internetul sau persoane care nu sunt de specialitate in acest sens, ci sa caute un consult de specialitate daca este cazul.
De ce si cum gestionezi situatia
Sa revenim insa la titlul nostru si la modul in care pot aparea in dezvoltarea unui copil aceste dificultati si semnificatiile lor multiple pe care le pot avea ele:
- O dezvoltare cognitiva cu intarzieri sau cu anumite vulnerabilitati poate pune copilul in situatia de a nu intelege ceea ce i se cere, de a considera cerintele prea complicate, de a simti ca totul este prea greu si de a cauta modalitati de a fugi, de a se refugia in lumea lui proprie, de a-si gasi altceva de facut pentru a se apara, pentru a diminua anxietatea pe care o resimte.
Este foarte dificil pentru un copil care nu poate tine pasul cu ceilalti sa ceara ajutor. Ajutorul este insa esential atat din partea educatoarei sau invatatoarei, cat si a colegilor si parintilor care il pot sprijini si, uneori, chiar si din partea unui psiholog sau psihopedagog. De obicei, cu suport, aceste intarzieri se recupereaza foarte bine si dificultatile dispar.
- Exista si cazul unei dezvoltari emotionale cu blocaje sau inhibitii, care, in ciuda unui nivel intelectual bun, nu permit copilului sa poata gestiona situatiile emotionale si sa exprime ceea ce simte.
Astfel, aceste situatii devin un factor continuu de stress, il coplesesc, il blocheaza, il fac sa uite, sa-i fie teama etc. Este foarte important sa incurajam in aceste conditii copilul sa gaseasca modalitati de a exprima ceea ce simte, pentru a depasi aceste moment de blocaj.
- O dezvoltare a limbajului cu dificultati sau cu intarzieri, in special legat de scris si citit, care poate determina aparitia unor tulburari precum disgrafia si dislexia, este in stransa legatura cu incapacitatea copilului de a se concentra, de a retine, de a reda.
Este important ca aceste dificultati sa fie identificate de timpuriu cu ajutorul parintilor si al educatoarei, si daca este cazul sa beneficieze de interventie logopedica.
- Un context situational familial tensionat, incarcat de anumite evenimente (schimbari, mutari, boala, deces, divort, conflicte etc) aduce copilul intr-o stare de preocupare, in care isi imagineaza tot felul de scenarii si uneori chiar se considera vinovat pentru ceea ce se intampla.
Dificultatile de atentie si concentrare apar ca urmare a faptului ca este cufundat si coplesit de propriile lui trairi, de suferinta, tristete, furie si nu se poate gandi la nimic altceva.
Este important ca ceea ce se intampla in familie sa poata fi vorbit si impreuna cu copilul, sa i se explice, sa i se ofere ocazia de a exprima si el ceea ce simte si mai ales sa nu i se ascunda.
De obicei aceste dificultati sunt semnalate de educatoare sau de invatatoare si iau forma unor expresii precum: "nu se poate concentra sa termine ceea ce incepe", "nu poate ramane in activitate, isi cauta altceva de facut", "se plictiseste repede si nu mai vrea", "nu este atent, orice il distrage", "nu sta locului", "vorbeste si ii deranjeaza pe ceilalti copii" etc.
Aceasta ingrijorare a parintelui se poate amplifica daca i se recomanda sa admita si posibilitatea aparitiei deja celebrului sindrom ADHD. Este foarte important insa sa nu picam in situatia de a face dintr-o tulburare cu importante consecinte asupra dezvoltarii copilului o eticheta comoda la indemana tuturor.
Exista mai multe etape si sisteme complexe de evaluare pentru a decide daca intr-adevar aceasta dificultate de atentie si concentrare, careia i se alatura uneori si hiperactivitatea, este cauzata de un tablou clinic denumit ADHD.
Acest diagnostic poate fi pus doar de un medic psihiatru, impreuna cu un psiholog si cu evaluarile acestora de specialitate. Recomand parintilor sa nu opteze pentru suspiciuni care apartin unor surse cum este Internetul sau persoane care nu sunt de specialitate in acest sens, ci sa caute un consult de specialitate daca este cazul.
De ce si cum gestionezi situatia
Sa revenim insa la titlul nostru si la modul in care pot aparea in dezvoltarea unui copil aceste dificultati si semnificatiile lor multiple pe care le pot avea ele:
- O dezvoltare cognitiva cu intarzieri sau cu anumite vulnerabilitati poate pune copilul in situatia de a nu intelege ceea ce i se cere, de a considera cerintele prea complicate, de a simti ca totul este prea greu si de a cauta modalitati de a fugi, de a se refugia in lumea lui proprie, de a-si gasi altceva de facut pentru a se apara, pentru a diminua anxietatea pe care o resimte.
Este foarte dificil pentru un copil care nu poate tine pasul cu ceilalti sa ceara ajutor. Ajutorul este insa esential atat din partea educatoarei sau invatatoarei, cat si a colegilor si parintilor care il pot sprijini si, uneori, chiar si din partea unui psiholog sau psihopedagog. De obicei, cu suport, aceste intarzieri se recupereaza foarte bine si dificultatile dispar.
- Exista si cazul unei dezvoltari emotionale cu blocaje sau inhibitii, care, in ciuda unui nivel intelectual bun, nu permit copilului sa poata gestiona situatiile emotionale si sa exprime ceea ce simte.
Astfel, aceste situatii devin un factor continuu de stress, il coplesesc, il blocheaza, il fac sa uite, sa-i fie teama etc. Este foarte important sa incurajam in aceste conditii copilul sa gaseasca modalitati de a exprima ceea ce simte, pentru a depasi aceste moment de blocaj.
- O dezvoltare a limbajului cu dificultati sau cu intarzieri, in special legat de scris si citit, care poate determina aparitia unor tulburari precum disgrafia si dislexia, este in stransa legatura cu incapacitatea copilului de a se concentra, de a retine, de a reda.
Este important ca aceste dificultati sa fie identificate de timpuriu cu ajutorul parintilor si al educatoarei, si daca este cazul sa beneficieze de interventie logopedica.
- Un context situational familial tensionat, incarcat de anumite evenimente (schimbari, mutari, boala, deces, divort, conflicte etc) aduce copilul intr-o stare de preocupare, in care isi imagineaza tot felul de scenarii si uneori chiar se considera vinovat pentru ceea ce se intampla.
Dificultatile de atentie si concentrare apar ca urmare a faptului ca este cufundat si coplesit de propriile lui trairi, de suferinta, tristete, furie si nu se poate gandi la nimic altceva.
Este important ca ceea ce se intampla in familie sa poata fi vorbit si impreuna cu copilul, sa i se explice, sa i se ofere ocazia de a exprima si el ceea ce simte si mai ales sa nu i se ascunda.
