Sinestezia, poate fi definita ca o combinare a simturilor, considerata multa vreme o simpla curiozitate in functionarea creierului, ofera indicii importante despre cum este organizat si cum functioneaza psihicul uman. Totusi de ce au unii oameni au o senzatie de culoare atunci cand aud sau cand vad forma unui numar sau a unei litere? Sau de ce unii oameni simt un anumit gust atunci cand ating diverse obiecte? Si ce legatura exista, daca exista vreuna, intre acest fenomen si capacitatea noastra obisnuita de a crea si intelege metafore? Este metafora o forma abstracta de sinestezie? De ce sinestezicii sunt mai creativi si mai inclinati catre arta?
Multa vreme, fenomenul sinesteziei nu a fost luat in serios de catre oamenii de stiinta. Una dintre explicatiile oferite de psihologi adeseori era ca oamenii care au experiente sinestezice de fapt nu fac decat sa experimenteze anumite amintiri intr-o maniera neobisnuit de puternica. De exemplu, cuiva i s-ar putea parea ca vede culoarea rosie atunci cand vede litera A (litera colorata cu, sa zicem, negru) pentru ca, pur si simplu, a invatat literele cu un joc in care litera A era rosie si a fost foarte impresionat copil fiind de acel joc. Aceasta explicatie parea sa fie sustinuta de faptul ca sinestezicii isi dau seama ca litera A nu este realmente rosie, dar ei au in plus, pe langa senzatiile obisnuite, si o senzatie similara celei date de rosu. Cateaodata, sinestezicii insisi credeau ca ceea ce simt nu este poate decat o simpla amintire.
O alta explicatie oferita era ca sinestezia este pur si simplu o metafora. Ca atunci cand un sinestezic spune ca vede culoarea albastra atunci cand aude nota do, el nu are realmente o senzatie vizuala a culorii albastre, ci doar la nivel psihic el face un fel de metafora. Asa cum noi putem spune despre o anumita melodie ca este "tare" sau despre o branza ca are un miros "ascutit", tot la fel fac si sinestezicii. Perceptia lor este plina de asemenea metafore in care simturile sunt amestecate. Poate ca ei pur si simplu au o capacitate mai mare decat media pentru a face astfel de metafore.
sinestezia sau combinatia simturilorOamenii de stiinta au inceput sa ia in serios fenomenul sinesteziei pe la sfirsitul anilor '90, cand au fost realizate dupa toate normele stiintifice o serie de teste foarte simple care sugereaza ca ceea ce experimenteaza sinestezicii este relmente un anumit tip de perceptie. Un astfel de test simplu este in imaginea alaturata. Atunci cand imaginea din stanga este prezentata unor oameni obisnuiti, ei reusesc destul de greu sa distinga 2-urile de 5-uri. Insa cand i se arata aceeasi imagine unui sinestezic, el identifica 2-urile instantaneu, la fel de repede cum un om obisnuit identifica 2-urile in imaginea din dreapta. Datorita acestui test simplu putem trage concluzia ca atunci cand sinestezicii afirma ca au o senzatie de culoare, nu fac o simpla metafora, ci chiar au aceasta senzatie reala de culoare.
Un alt studiu a constatat ca printre artisti si printre persoanele creative exista de sapte ori mai multi sinestezici decat exista in medie in intreaga populatie. Un ingredient foarte important al creativitatii este abilitatea de a face metafore si analogii intre domenii intre care aparent nu exista nici o legatura. Prin urmare, acest lucru pare sa sugereze pe de o parte ca metafora este ea insasi o forma de sinestezie si, pe de alta parte, ca sinestezia are loc in acele zone din creier specializate in formele superiore de analiza si interpretare.
sinestezia si asocierea dintre forme si suneteOare avem cu totii abilitati sinestezice, la un nivel mai mic sau mai mare? Uitati-va la cele 2 imagini din stanga, ce fac parte din acest test conceput de Wolfgang Kohler. Care dintre cele doua figuri se numeste 'buuba' si care dintre ele se numeste 'kiki'?
Kohler a constatat dupa ce a supus la acet test foarte multe persoane ca 95 pana la 98 la suta dintre oameni aleg 'kiki' pentru forma portocalie cu unghiuri ascutite, si 'buuba' pentru cea mov cu forme rotunjite.
"Acest lucru se intampla poate din cauza ca curbele figurii cu laturile rotunjite imita metaforic ondulatiile sunetului 'buuba' asa cum este reprezentat el in centrii auzului din creier, dupa cum imita poate si maniera in care ne arcuim buzele pentru a pronunta sunetul 'buuba'. Pe de alta parte, forma sunetului 'kiki' si inflexiunea ascutita a limbii poate ca imita metaforic shimbarile bruste din figura cu unghiuri ascutite. Singurul lucru pe care il au in comun aceste doua lucruri este proprietatea abstracta de a fi 'ascutit'. (Am descoperit recent ca oamenii care aveau girusul unghiular afectat isi pierd si efectul buuba-kiki - ei nu mai reusesc sa asocieze forma cu sunetul corect.) Intr-un anumit sens, poate ca suntem cu totii aproape sinestezici.
Prin urmare, girusul unghiular desfasoara un tip elementar de abstractizare - extrage numitorul comun dintr-un set de entitati foarte deosebite. Nu stim exact cum anume reuseste el sa faca acest lucru. Insa odata ce a aparut aceasta capacitate pentru sinteze modale, ea probabil ca a pavat drumul catre formele mai complexe de abstractizare", au mai scris autorii studiului.
De asemenea sinestezia poate fi asociata cu extrasensibilitatile sau capacitatile paranormale, deoarece perceptia celor care au au extrasensibilitati are elemente comune cu sinestizia.
Multa vreme, fenomenul sinesteziei nu a fost luat in serios de catre oamenii de stiinta. Una dintre explicatiile oferite de psihologi adeseori era ca oamenii care au experiente sinestezice de fapt nu fac decat sa experimenteze anumite amintiri intr-o maniera neobisnuit de puternica. De exemplu, cuiva i s-ar putea parea ca vede culoarea rosie atunci cand vede litera A (litera colorata cu, sa zicem, negru) pentru ca, pur si simplu, a invatat literele cu un joc in care litera A era rosie si a fost foarte impresionat copil fiind de acel joc. Aceasta explicatie parea sa fie sustinuta de faptul ca sinestezicii isi dau seama ca litera A nu este realmente rosie, dar ei au in plus, pe langa senzatiile obisnuite, si o senzatie similara celei date de rosu. Cateaodata, sinestezicii insisi credeau ca ceea ce simt nu este poate decat o simpla amintire.
O alta explicatie oferita era ca sinestezia este pur si simplu o metafora. Ca atunci cand un sinestezic spune ca vede culoarea albastra atunci cand aude nota do, el nu are realmente o senzatie vizuala a culorii albastre, ci doar la nivel psihic el face un fel de metafora. Asa cum noi putem spune despre o anumita melodie ca este "tare" sau despre o branza ca are un miros "ascutit", tot la fel fac si sinestezicii. Perceptia lor este plina de asemenea metafore in care simturile sunt amestecate. Poate ca ei pur si simplu au o capacitate mai mare decat media pentru a face astfel de metafore.
sinestezia sau combinatia simturilorOamenii de stiinta au inceput sa ia in serios fenomenul sinesteziei pe la sfirsitul anilor '90, cand au fost realizate dupa toate normele stiintifice o serie de teste foarte simple care sugereaza ca ceea ce experimenteaza sinestezicii este relmente un anumit tip de perceptie. Un astfel de test simplu este in imaginea alaturata. Atunci cand imaginea din stanga este prezentata unor oameni obisnuiti, ei reusesc destul de greu sa distinga 2-urile de 5-uri. Insa cand i se arata aceeasi imagine unui sinestezic, el identifica 2-urile instantaneu, la fel de repede cum un om obisnuit identifica 2-urile in imaginea din dreapta. Datorita acestui test simplu putem trage concluzia ca atunci cand sinestezicii afirma ca au o senzatie de culoare, nu fac o simpla metafora, ci chiar au aceasta senzatie reala de culoare.
Un alt studiu a constatat ca printre artisti si printre persoanele creative exista de sapte ori mai multi sinestezici decat exista in medie in intreaga populatie. Un ingredient foarte important al creativitatii este abilitatea de a face metafore si analogii intre domenii intre care aparent nu exista nici o legatura. Prin urmare, acest lucru pare sa sugereze pe de o parte ca metafora este ea insasi o forma de sinestezie si, pe de alta parte, ca sinestezia are loc in acele zone din creier specializate in formele superiore de analiza si interpretare.
sinestezia si asocierea dintre forme si suneteOare avem cu totii abilitati sinestezice, la un nivel mai mic sau mai mare? Uitati-va la cele 2 imagini din stanga, ce fac parte din acest test conceput de Wolfgang Kohler. Care dintre cele doua figuri se numeste 'buuba' si care dintre ele se numeste 'kiki'?
Kohler a constatat dupa ce a supus la acet test foarte multe persoane ca 95 pana la 98 la suta dintre oameni aleg 'kiki' pentru forma portocalie cu unghiuri ascutite, si 'buuba' pentru cea mov cu forme rotunjite.
"Acest lucru se intampla poate din cauza ca curbele figurii cu laturile rotunjite imita metaforic ondulatiile sunetului 'buuba' asa cum este reprezentat el in centrii auzului din creier, dupa cum imita poate si maniera in care ne arcuim buzele pentru a pronunta sunetul 'buuba'. Pe de alta parte, forma sunetului 'kiki' si inflexiunea ascutita a limbii poate ca imita metaforic shimbarile bruste din figura cu unghiuri ascutite. Singurul lucru pe care il au in comun aceste doua lucruri este proprietatea abstracta de a fi 'ascutit'. (Am descoperit recent ca oamenii care aveau girusul unghiular afectat isi pierd si efectul buuba-kiki - ei nu mai reusesc sa asocieze forma cu sunetul corect.) Intr-un anumit sens, poate ca suntem cu totii aproape sinestezici.
Prin urmare, girusul unghiular desfasoara un tip elementar de abstractizare - extrage numitorul comun dintr-un set de entitati foarte deosebite. Nu stim exact cum anume reuseste el sa faca acest lucru. Insa odata ce a aparut aceasta capacitate pentru sinteze modale, ea probabil ca a pavat drumul catre formele mai complexe de abstractizare", au mai scris autorii studiului.
De asemenea sinestezia poate fi asociata cu extrasensibilitatile sau capacitatile paranormale, deoarece perceptia celor care au au extrasensibilitati are elemente comune cu sinestizia.
