Prin forta politica
se poate întelege capacitatea puterii de a folosi în mod corespunzator
si la momentul potrivit, mijloacele de care dispune. Istorica arata ca, diferite puteri politice, desi dispuneau
de toate mijloacele adecvate nu au avut capacitatea de a le folosi, sau de a le
folosi corespunzator.
Fara îndoiala, în
manifestarea ei sociala, puterea este o "forta
latenta". Altfel spus, forta este "puterea în
actiune". Întrucât "puterea simbolizeaza forta"
ce poate fi aplicata în orice situatie sociala, rezulta
ca puterea nu este nici forta si nici autoritate, dar ea
conditioneaza existenta ambelor fenomene. Prin urmare, puterea
este abilitatea de a folosi forta nu folosirea reala a acesteia. Din
aceasta perspectiva se poate afirma ca puterea este capacitatea
de a introduce forta într-o anumita situatie.
Exista situatii în care unii
politologi identifica puterea (politica) cu forta
(politica), considerând ca forta ar fi o componenta, o
ipostaza a puterii. Spre exemplu, în unele doctrine politice puterea este
identificata cu forta lor, aceasta din urma fiind redusa la
forta militara.
De aceea, trebuie subliniat ca
forta politica trebuie sa dispuna de o multitudine de
mijloace politice, economice, militare, diplomatice, culturale etc., accentul
trebuind sa cada pe mijloacele de convingere, pe utilizarea
adecvata a tuturor mijloacelor.
În strânsa legatura
cu forta politica se manifesta influenta politica.
Termenul "influenta" (lat. "influere - a curge, a
penetra, a se strecura în...") semnifica o actiune pe care o
persoana, un grup, o institutie o exercita asupra alteia
(altora), modificându-i(-le) starea, comportarea fata de cea
anterioara. Multi politologi identifica influenta cu
puterea, concep influenta ca fiind o componenta principala a
puterii. De exemplu, H.A. Simon considera conceptele de
influenta si de putere drept sinonime, K.I. Friederich
afirma ca influenta este o putere indirecta si
nestructurata. În acelasi timp, H.D. Lasswell pune conceptul de
influenta la baza stiintei politice, afirmând ca
studiul politicii reprezinta de fapt studiul influentei. Totusi,
în lucrarea "Power and Society", scrisa împreuna cu A.
Kaplan, Lasswell recunoaste ca de fapt "conceptul de
influenta se refera mai mult la valori politice decât la
putere". Prin urmare, influenta politica reprezinta un
complex de actiuni politice, întreprinse mai mult sau mai putin
deliberat, pentru a forma sau a modifica comportamentele politice ale unor
indivizi, grupuri s.a.
Asadar, influenta
reprezinta un mijloc de a extinde, argumenta sau a obtine
consimtamântul fata de puterea existenta, ea neputând
fi identificata cu puterea însasi. Influenta este
însotitorul firesc al puterii, mijlocul sau normal de actiune,
un substitut sau efect al puterii, dar nu puterea însasi.
Conceputa ca o relatie
între persoane, între grupuri de indivizi, prin care cel care exercita
influenta reuseste sa determine din partea celor
influentati o comportare dorita de primul, influenta
politica se manifesta în complexul unor interese si relatii
de grup pentru putere prin recurgerea la diferite mijloace economice, politice
si psihologice, vizând cucerirea sau mentinerea puterii politice.
Acceptiile cele mai frecvente
oferite de autorii care abordeaza problematica influentei politice
(dintre care le mentionam pe cele ale lui R. Bierstedt)
considera influenta ca pe o actiune de deviere (fara
constrângere) de la tipul prevazut de comportament al unui individ sau
mecanism politic. "Influenta - afirma autorul mentionat -
poate fi mai importanta decât puterea, dar este ineficace daca nu
este transformata în putere". Un alt autor, Parsons Talcott,
apreciaza ca influenta poate fi definita ca un mecanism
generalizat de convingere.
Întrucât influenta
politica se exercita, în principal, prin intermediul puterii, ea
reprezinta un complex de interese si relatii angajate în lupta
pentru puterea politica.
În strânsa legatura
cu puterea politica, autoritatea politica si legitimitatea
politica se mai afla si prestigiul politic. Sintagma
"prestigiu politic" desemneaza o apreciere pozitiva de care
se bucura o persoana, un organism politic, un grup în virtutea
valorilor si actiunilor promovate. Fiind strâns legat de sistemul de
valori acceptat si promovat într-o anumita etapa istorica,
prestigiul politic este definit ca influenta exercitata, ca o
ipostaza a autoritatii unei persoane, în care
precumpanitoare sunt elementele de ordin moral, afectiv, si nu
puterea si mijloacele de influentare.
Desi puterea politica
si prestigiul politic nu coincid, ci se manifesta direct,
totusi, prin faptul ca uneori prestigiul este legat de putere, unele
grupuri puternice actioneaza pentru a deveni prestigioase, iar altele
prestigioase, pentru a deveni puternice.
Chiar atunci când actiunile de
influentare din partea puterii vizeaza modificarea comportamentului
obiectului influentei, prestigiul nu apare decât accidental ca fiind legat
de putere.
Totusi, prestigiul politic
desemneaza si o apreciere pozitiva a puterii în raport direct cu
sistemul de valori promovat de aceasta.
Între putere si prestigiul
politic exista si o relatie directa, în sensul ca
forta puterii este cu atât mai mare cu cât se bucura de un prestigiu
sporit. În mod cert însa, nu în toate cazurile, prestigiul confera în
mod automat si forta.
Exercitarea democratica a
puterii politice ramâne o problema esentiala ale carei
mecanisme trebuie mai profund cunoscute pentru a determina sa
actioneze cât mai bine în interesul societatii.
Prin urmare, referindu-se cu deosebire la
calitati strict individuale, el, prestigiul, nu trebuie confundat cu
puterea si nici cu autoritatea politica, pentru ca prestigiul nu
poate fi, în nici un caz, suficient pentru a crea putere, el fiind numai un însotitor
firesc al puterii. "În genere, prestigiul - scria Petre Andrei - este
lipsit de temeiul rational al superioritatii. Cel ce are numai
prestigiu nu este considerat ca o putere obiectiva, supraindividuala,
ci are numai o superioritate momentana careia i se supune cineva
usor, dar care se poate desface tot asa de repede"[1]).
Constituind o problema
centrala a sistemului politic, puterea politica are capacitatea de a
asigura ordinea, progresul social, bunastarea cetatenilor, acest
lucru fiind însa conditionat de caracterul democratic, înaintat, al
elementelor cu care opereaza.