O defintiti a puterii politice care o gasim in majoritatea cartilor de specialitate, este cea a lui R. Dahl spune ca : Puterea lui A asupra lui B reprezinta capacitatea lui A de a-l determina pe B sa faca ceva ce n-ar fi facut fara interventia lui A.
Puterea reprezinta raporturi de inegalitate. Este adevarat ca, avem o inegalitate acceptata sau un impusa prin varii mijloace: forta, presiune, manipulare.
Puterea politica serveste necesitatii de a asigura echilibrul diferitelor colectivitati ce alcatuiesc societatea si compatibilitatea activitatilor ce se desfasoara in interiorul ei. Scopul este, asadar, de a asigura existenta societati si posibilitatea dezvoltati ei. Georges Balandier considera ca puterea va fi definita ca rezultand, pentru orice societate , din necesitate de a lupta impotriva entropiei care o ameninta cu dezordinea - asa cu aceasta ameninta orice sistem.
Intelegerea puterii politice ca o capacitate generalizata (la nivelul societati globale) de decizie si control necesita sublinierea ca aceasta calitate nu reprezinta ceva efemersi ca este intruchipata in diferite mijloace reale de infaptuire a vointei sale ,fiind consolidata de puterea aparatului de conducere. Este esential sa se inteleaga ca pentru menitinerea si consolidarea puterii sale, o anumita clasa sau un grup social nu folosesc numai un anumit mijolc,chiar daca este foarte eficace ( ca, de exemplu ,constrangerea ), ci totalitatea mijloacelor economice , sociale, politice si ideologice.
In functie de natura regimurilor politice, de nivelul consensului sau al contestarii fata de valorile promovate de putere, ca si de metodele prin care se exercita , controlul puterii poate fi slab sau, dimpotriva , eficient in raport cu societatea.Acest control este corelat ,de asemena, cu legitimitatea puterii ; natura procedeelor sale este determinata de nivelul de dezvoltare a democratiei si de echilibrul care exista,in societatea data, intre controlul exercitat de putere asupra societatii si controlul pe care societatea il poate avea asupra puteriisau de garantiile care exista impotriva abuzurilor acestei puteri.Atunci cand exista o disociere intre valorile puterii si interesele majoritatii sociale si cand controlul puterii este coercitiv in mod nediferentiat, rezulta o scadere a nivelului activitatii sociale, ceea ce echivaleaza, de fapt , cu o scadere a capacitatii de control din partea puterii.
Un alt aspect esential al puterii, care reproduce, de fapt,modul sau de generare intr-o colectivitate,rezida in caracterul sau rational si asimetric, totodata.Puterea se infaptuieste intr-o relatie sociala caracteristica ,conducere-supunere, care constituie cele doua laturi inseparabile ale oricarui fenomen de putere."Intre cei care exercita puterea si ceilalti membri ai grupului se stabileste o relatie specifica;ea consta in comunicarea si exercitarea hotararilor...A comunica o hotarare pentru executare inseamna a conduce.A raspunde acestei comunicari, efectuand actiunile cerute prin hotarare inseamna a te supune.''
In cadrul sistemului politital oricarei societati actuale,statul reprezinta principalul instrument al puterii politice , ipostaza in care el asigura realizarea deciziilor ei specifice, precum si o mare parte a functiei de control pe care puterea o exercita in raport cu societatea.Actualele cercetari stiintifice referitoare la stat releva faptul ca acest instrument de putere concentreaza sub autoritatea sa majoritatea resurselor economice, normative sau coercitive de care poate dispune o societate.Dar confun puterii cu statul, care este de fapt doar un instrument al acesteia, poate duce la teorii irelevante cu privire la natura puterii, la modul ei de realizare intr-o societate, la dinamica puterilor care i se opun si la rolul sau in ansamblul social
FENOMENELE CORELATIVE PUTERII POLITICE
Semnificativa pentru concluzia ca atât conceptul puterii, dar si fenomenul concret pe care îl exprima si defineste, desemneaza dimensiuni esentiale ale vietii politice, este multitudinea de termeni corelativi, respectiv, de fenomene corelative, sub care se mai prezinta sau în legatura cu care ea este abordata. Astfel, termenii de autoritate, legitimitate, libertate, forta, influenta, prestigiu etc., sub forma carora este prezentata, nu de putine ori, puterea, desi nu trebuie priviti neaparat ca sinonime ale acesteia, au capacitatea sa evidentieze bogatia de continut si importanta indubitabila a fenomenului în dinamica vietii sociale.
Perspectivele analitice asupra puterii politice nu pot lasa la o parte relatia acesteia cu conceptele de autoritate, legitimitate, libertate, forta, influenta, prestigiu, dat fiind faptul ca orice putere politica este un fapt social relational în care sunt angajati cel putin doi actori politici fie ei indivizi sau institutii ori grupuri sociale. Nevoia acestei raportari vine si din ratiunea de a fi a puterii politice, care tine de mentinerea ordinii si de asigurarea cadrului institutional necesar desfasurarii vietii sociale.
Autoritatea
Autoritatea este ideea conform careia o persoana are dreptul de a-si exercita puterea de influenta asupra comportamentului altor persoane.
Autoritatea politica este o ipoteza a puterii politice reprezentand modalitatea concreta de manifestare a puterii.
Forta puterii politice este cu atat mai mare cu cat autoritatea politica se realizeaza, mai ales prin convingere, prin adeziunea maselor la activitatea puterii politice.Asadar adevarata autoritate politica este aceea prin care puterea se impune poreponderent prin convingere.Cea mai simpla definitie a autoritati politice ar putea fii: capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrangere.Cuvantul ''autoritate'' provine de la latinescul ''autoritas'' - forta de convingere desemnand capacitatea unor persoane,grupuri de persoane sau institutii de a obtine, in virtutea,unor calitati sau imputerniciri, respect si ascultare fata de actiunile promovate.
Autoritatea politica este ipoteza puterii cand se bazeaza pe forta argumentelor, si nu pe argumentele fortei.Orice putere politica cand are ca suport numai forta, isi pierde treptat autoritatea,ceea ce marcheaza declinul care duce inevitabil la pieirea sa.
Legitimitatea unui regim nu poate fi cunoscuta odata pentru totdeauna, ea trebuie supusa mereu unei revizuiri deoarece trebuie sa existe mereu o concordanta intre valorile proclamate initial si realizarile sale ulterioare.
Legitimitatea unui tip istoric de autoritate este asigurat de natura valorilor politice pe care fortele sociale care au cucerit puterea le promoveaza, de masura in care aceste valori servesc progresului istoric al societati respective.
Autoritatea politica se diferentiaza in raport cu puterea dupa natura elementelor care o intemeiaza si ii confera substantialitate si dupa metodele folosite pentru a-sirealiza obiectivele propuse.Daca puterea se sprijina pe ierarhii si pe diviziunea necesara '' sus si jos'' autoritatea ne apare ca un complement, necesar al puterii, care mentine si consolideaza osmoza foreasca intre majotitatea sociala si reprezentantii puterii.
Autoritatea, ca dimensiune si ipostaza a puterii politice, depinde de modul de functionare a sistemului politic luat in ansamblu, de totalitatea proceselor obiective si subiective, materiale si spirituale care concureaza la realizarea puterii.
Raportul dintre autoritate si regimul politicare in vedere cu priotitate ,natura institutiilor si mijloacelor care participa la realizarea puterii.In esenta regimul politic defineste ansamblul mijloacelor si resurselor care sunt folosite intr-o societate in procesul de realizare a conducerii politice.
Forta
Studiul fortei in corelatie cu puterea politica, in manifestarea acesteia pe plan intern si international ,este extrem de important. Regimurile totalitariste de orice orientare au avut ca principal instrument teroarea fizica si psihica , iar forta cea mai brutala a fost dezlantuita pentru a inabusi orice impotrivire fata de exponenti acestui regim.Trebuie sa mai adaugam ca forta nu implica nici un consimtamant din partea supusilor si forta, violenta, inlocuiesc orice instrument al puterii.Forta nu poate lipsi din nici o relatie de putere, nici pe plan intern si nici in sistem international.Uneori se sustine ca toate felurile de putere se bazeaza pe foarta deoarece ea este folosita atunci cand sanctiunile enonomice si morale nu mai dau rezultate.Insa cea mai eficienta solutie in aceasta situatie ar fi modificarea costurilor decat distrugerea capacitati de a alege.
Desi forta este cel mai eficient instrument pentru acapararea puterii intr-o societate, ea nu reprezinta cel mai eficient instrument pentru mentinerea si exploatarea pozitiei conferite de putere.Indiferent de obiectivele unui, regim, imediat ce opozitia organizata a fost distrusa, este in avantajul sau sa recurga mai mult la utilizarea altor tehnici si instrumente de control si sa permita fortei sa trea ca pe locul doi, pentru a fi utilizata doar atunci cand celelalte tehnici nu mai dau rezultate.Daca noua elita care a preluat puterea se doar pe forta acestia vor constata in scurt timp ca statul totalitar este ineficient doarece daca populatie nu se supune de buna voie ci doar din teama de a nu fi supusi unor violente fizice o mare parte din profit,energie,bogatia elitei se consuma in cadrul efortului de a tine populatia sub control.
Forta apare ca mijloc de constrangere ce se confrunta cu alte forte interne pe care la domina, pana cand una dintre acestea infrange puterii, pune mana pe ea si domina, la randul sau, celelalte forte interne.
( Freund ) '' In viata sociala , forta nu genereaza nici ratiune si nici dreptate, dar este imposibil sa te lipsesti de ea pentru a face ca ratiunea si dreptul sa fie respectate.''
Folosirea fortei pe plan social si politic necesita mult discernamant si spirit de prevedere si considerarea consecintelor posibile
( Virgil Magureanu ) Din punct de vedere social, puten denumi forta politica, ansamblul de mijloace umane si materiale de coercitie pe care vointa politica a unei (unor) clase, bazata pe institutii si grupari, le pune in actiune pentru a asigura respectarea unei ordini constitutionale sau dimpotriva, pentru a o schimba.
Nefolosirea fortei in interiorul unei societati este un indiciu de echilibru .Unitatea sociala este mai activa cu cat intensitatea aplicari puterii este mai mica .
Influenta
In destule cazuri, influenta si puterea sunt folosite ca sinonime.Totusi , cei doi termeni trebuie considerati ca nind distincti, caci exista deosebiri evidente in aplicarea puterii si exercitarea influentei. Cel mai adesea , intr-o relatie de putere, cei care o suporta (sau care trebuie sa se supuna ) isi schimba vointa, dar nu si preferintele.Ei procedeaza asa pentru ca rezistenta a devenit mai scumpa, prohibitiva sau chiar imposibila.Dar exercitarea influentei determina o schimbare autentica a preferintelor.
In mod similar cu forta, influenta este un mijloc utilizat de putere in cele mai diferite situatii si in gruparile sociale cele mai diverse. Ea este un mijloc de a extinde, de a argumenta sau de a obtine consimtirea fata de acele puteri; influenta are insa caracter reciproc, producand efectele dorite de diferite grupari sai indivizi asupra puterii si invers.Se pot distinge forme de influenta, dupa natura si scopurile grupului care o exercita. Ca fenomen social, influenta poate fi personala sau impersonala, ea poate aparea in relatiile interpersonale sau ierarhice si, intrucat aceleasi persoane pot fi, in acelasi timp, influentate, exercitand, la randul lor, influenta, ea este, de asemenea, intercursiva. Dar, in toate aceste cazuri, influenta se realizeaza in absenta constrangeii,a folosirii fortei. Ea se realizeaza prin convingere, si in acest sens , influenta poate fi definita ca un ''mecanism generalizat de convinger,''
La nivel macrosociologic, in sfera puterii politice, influenta apare ca mijloc de realizare a autoritatii politice si a legitimitatii acesteia in raport cu opinia publica. Autoritatea publica dispune de un sistem organizat si eficient de exercitare a influentei, datorita raspunderii ideologiei si a unor politice prin intermediul unui aparat de propaganda omniprezent in societate. Acest mecanism de influentare in masa poate trece drept o variabila '' masina de fabricat constiinte''. in conformitate cu interesele categoriilor politice dominante.
Robert Bierstedt distinge, intre putere si influenta, dupa efectul acestora si mecanismul lor de realizare. '' Ne supunem in mod voluntar influentei , dar puterea ne pretinde supunerea; influenta poate fi mai importanta decat puterea , dar este ineficace daca nu este transformata in putere.
Prestigiul
Cauza imediata a localizarii puterii este prestigiul.Clasa care se va bucura de cel mai mare prestigiu va amea cea mai mare parte a puterii.Prestigiul poate fi,interpretat ca un fenomen legat uneori de putere, in sensul ca grupurile puternice tind sa devina prestigioase, si invers, grupurile prestigioase tind sa devin puternice. Prestigiul separa indivizii sau grupurile unele de altele, determinand un fel de stratificare ce apare in societatile omenesti.
Tipurile de autoritate sau de putere politica nu trebiue confundate cu ceea ce se numeste prestigiu, caci acesta din urma se refera, mai ales, la calitatile stric individuale ale unei persoane si nu la calitatea care deriva din investirea sa cu autoritate.
Puterea poate fi si ea, uneori, neansotita de prestigiu,desi acesta, in majoritatea cazurilor, este ingredientul nelipsit al puterii, chiar corolarul lui. Totusi in perioada decaderii puterii sau in perioada transferului sau catre alte grupuri sociale, prestigiul vechilor detinatori ai puterii scade foarte mult, credibilitatea vechilor structuri si institutii devine extrem de redusa. Prestigiul in sine nu este suficient pentru a crea puterea, dar este un insotitor firesc al puterii. Factorii care determina cresterea prestigiului - cunostintele stiintifice, distinctia, indemanarea, competenta - nu pot nici ei crea putere, dar o pot insoti.
In viata politica, desi nu este determinat, are o mare importanta pentru cucerire, pastrarea si exercitarea puterii. Machiavelli preciza in Principele ca'' trebuie sa te feresti sa fii urat si dispretuit''. Prestigiul este un factor puternic in individualizarea puterii politice si un ingredient indispensabil pentru exercitarea acesteia pentru a obtine supunerea liber consimtita a cetatenilor.
Interpretarea prestigiului drept ''difuziune a statului'' este si ea unilaterala si neconcludenta pentru exercitarea autoritatii politice; este un fapt sociologic real '' extrapolare de autoritate'', extinderea artificiala a influentei unei personalitati dincolo de limitele competentei sale. Dar eficienta prestigiului rezida, mai intai,in realizarea actului puterii in domeniul politic; aceasta iradiaza nemijlocit in domeniul pentru care personalitatea a fost investit cu autoritate.
Bibliografie
Virgil Magureanu (2006) Sociologie politica
Keith Dowding (1998) Puterea
Joseph S. Nye (2012) Viitorul puterii
David I. Kertzer (2002) Ritual,Putere si Politica
