Dezvoltarea personala la copii

Educatia este un subiect special, insa de multe ori parintii nu se mai gandesc din toate punctele de vedere la acest aspect, parintii cred de multe ori ca nu au nevoie de pregatire pentru a invata cum sa isi creasca copilul, copilul creste si el pe langa cei mari.
In locul educatiei copii primesc in scoli cunostinte. Nu  sunt invatati cum sa devina independent, cum sa se descurce singuri, cum sa isi gaseasca vocatia, cum sa comunice, cum sa se comporte intr-o relatie – in concordant cu varsta, de la relatii de prietenie pana la relatii de cuplu cand trec de adolescent. De aceea copii devin niste adulti cu vulnerabilitati mari de care nu isi dau seama uneori niciodata si traiesc o viata grea sau complicate din punct de vedere psihologic sau al relatiilor cu ceilalti.

Ar trebui sa se explice copilului lucrurile, incepand cu o varsta frageda sip e intelesul lui, pentru ca lumea evolueaza si informatia este pretutindeni, copii fiind alta generatie au nevoie ca parintii si adultii sa se adapteze sis a ii creasca si cu diferentele de rigoare, nu doar cum au fost ei crescuti. MEtode de a comunica mai bine se gasesc, copii reusesc sa inteleaga lucruri pe care noi ca adulti nu le intelegeam la varsta lor. Trebuie sa fim constienti de acest lucru sis a nu mai tratam cu indiferenta aceste aspecte.

Atitudinea si modul de gandire pentru o dezvoltare personala corecta

Ideea e sa invete din ce in ce mai multe lucruri care sa ii foloseasca, pentru ca sa evolueze si sa se dezvolte, acest lucru va duce la o mai buna implinire a copilului, indiferent la ce stadiu a ajuns. Copilul are nevoie de satisfactii, daca este la scoala de exemplu in afara de lectii si scoala si iesit afara sau jucat are nevoie de evenimente deosebite in viata lui, de exemplu o iesire la muzeu cu familia, inscrierea intr-un club legat de un subiect care ii place copilului. El va avea intotdeauna nevoie de diversificare, acest lucru isi pune amprenta pe dezvoltarea lui personala, el vazand o multitudine de lucruri care ar putea fi posibile, va avea mai multa motivatie. Viata noastra nu poate fi schimbata in bine daca nu ne schimbam gandirea, la fel este si in cazul unui copil.
Cand nu ne e bine, trebuie sa ne gandim sa ne fie bine.. noi vrem sa fim fericiti – oamenii in general – insa daca nu schimbam lucrurile care nu ne fac fericiti si avem o atitudine negativa, vom atrage negativitate. Important este ca tu alegi cum sa fie viata ta, tu alegi daca sa fii suparat sau nu, tu alegi – e vorba de felul in care privesti lucrurile. Copilul trebuie sa stie ca un lucru este asa cum este datorita felului in care il priveste. Daca un copil ii spune ca are o geaca urata, el poate sa aleaga sa creada ca geaca lui este urata sau poate sa ignore cuvintele respective, fiind sigur ca geaca lui este frumoasa. Daca ai o atitudine pozitiva vei atrage lucruri bune, daca ai o atitudine negativa.. vei fi suparat.. lururile bune vor intarzia sa apara. Tocmai de aceea copilul trebuie sa vada lucrurile clar, sa fie realist dar sa nu isi piarda niciodata increderea ca orice se va rezolva.