de Razvan Claudiescu
I.
Minunata mea ţară, România,
Eu m-am născut în ea,
Sunt mândru, că-s român,
Şi un copil de român.
Steagul ne-e mândria,
Ne spune originea,
Cine suntem noi,
Pe acest minunat pământ,
Numit România.
II.
Roşul steagului,
Ne arată sângele pur românesc,
Galbenul steagului,
Ne arată inteligenţa noastră,
Albastrul steagului,
Ne arată ce mare ne e credinţa noastră.
III.
Stema steagului,
Pusă peste steagului nostru,
Roşu, galben şi albastru.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Vulturul stemei,
El ne este protecţia noastră,
Scutul între aripile deschise,
Ne este apărarea Dumnezeiască,
Cruce din cioc,
Suntem apăraţi de diavoli,
Scutul în cinci părţi,
Ne arată viitorul ce ne aşteaptă,
Capul spre soare,
Protejaţi de duhuri protectoare.
IV.
România,
A avut oameni de mare valoare,
Poeţi, scriitori, actori, cântăreţi,
Pianişti, doctori ş.a.m.d.
V.
România,
E ţara tuturor posibilităţilor,
Bune ori rele.
România,
E valoare.
România,
E o artă.
România,
E bogată.
România,
E iubită.
România,
E istorie.
România,
E în urmă.
România,
E furată.
VI.
Minunata mea ţară, România,
În prezent, e puţin săracă,
Financiar vorbind,
De nulităţile liberale,
Ce năbăvesc,
Fără folos în parlament.
Unii sunt inteligenţi,
Alţii analfabeţi.
VII.
Pământ mirositor,
Pământ tare dulce,
Pământ din carne,
Bună de mâncare,
De la fiece român,
Bun şi credincios.
Pământ de oameni,
Pământ istoric,
Pământ cusut cu lupte,
Pământ absorbit de sânge.
Pământ războinic,
Pământ de onoare,
Pământ religios,
Botezat de Iisus Hristos.
