Zvastica este semnul cel mai vechi si mai raspindit din lume, care a servit ca simbol religios la multe popoare orientale si ca emblema politica a nazistilor si a partidelor de tip fascist. Termenul german “Swastika” deriva din cuvintele sanscrite “su”, care inseamna “bine”, si “asti”, care se traduce prin “a fi”, altfel spus, prin “svasti” se intelege “starea de bine”.
Daca astazi zvastica este cunoscuta doar ca simbol al nazismului, in trecutul indepartat ea a constituit unul dintre cele mai vechi semne cu substrat magic, fiind folosita atit de popoarele din Europa, cit si de cele din Asia si America Centrala.
Popoarele antice vedeau in zvastica fie un simbol solar, fie un virtej creator in jurul caruia se etalau ierarhiile. Unele popoare vedeau in ea un izvor al vietii si fecunditatii sau o manifestare a trasnetului, ca semn al miniei divine.
Oricare i-ar fi complexitatea simbolistica, zvastica indica clar, prin insusi grafismul ei, o miscare de rotatie in jurul unui centru nemiscat, care poate fi eul sau polul manifestarilor umane. Cu alte cuvinte, ea este simbolul unui ciclu in actiune, de manifestare si regenerare perpetua a naturii, iar bratele ei, indoite, indica cele patru puncte cardinale, sugerind stabilitatea.
Simbolismul zvasticii
Zvastica a fost folosita de mongoli, indieni, vikingi, celti, etrusci, traci, atlanti, greci si chiar de troieni, fiind descoperita de arheologul Heinrich Schliemann in ruinele fostului oras Troia. De-a lungul timpului, in diferite zone ale lumii, zvastica a avut numeroase denumiri, precum
- crucea indoita sau incirligata;
- crucea gammadion – pentru ca fiecare brat al ei seamana cu litera gamma greceasca;
- fylfot – un termen imprumutat din heraldica si arhitectura si insemnind “patru picioare”;
- roata soarelui;
- tetraskelion – adica “patru picioare”;
- “ciocanul lui Thor” – zeul fulgerului in mitologia scandinava etc.
“Ciocanul lui Thor” a aparut in urma cu 5.000 de ani, sub forma unei cruci care, prin bratele ei egale, reprezenta cele patru forte primare si constituia un semn aducator de noroc. Cu timpul, aceasta cruce a fost inclusa intr-un cerc, care il reprezenta pe Creator, fara de care cele patru forte primare nu ar fi putut face nimic. Mai tirziu, bratele crucii au fost extinse peste marginile cercului, in unghi drept, de la est la vest, si cercul a fost mutat in centru. Aceasta reprezentare consemna faptul ca cele patru forte actioneaza in tot Universul, sub controlul Creatorului suprem. Cele patru brate ale crucii inseamna fiecare ceva: una inseamna “constructor”, alta “geometricieni”, a treia “arhitect” si ultima “cei trei pasi catre tron”, pe cind centrul zvasticii simboliza Pamintul.
Referindu-se la “ciocanul lui Thor” si la aparitia zvasticii, o legenda povesteste ca, la porunca Creatorului, cele patru mari forte primare au construit universul si tot ce exista in interiorul lui, dupa care au creat Pamintul si viata pe el.
Zvastica in religiile orientale
Tatuata pe corpul uman pentru a aduce noroc, zvastica este astazi un simbol important in religiile orientale, in special in budhism, hinduism si jainism, precum si in alte culturi asiatice, europene sau din America de Nord si Centrala, ea fiind considerata pretutindeni ca un simbol aducator de noroc.
Zvasticele sint motive ornamentale in arhitectura hindusa, in lucrarile de arta japoneze, indiene, chineze, coreene, dar si in arhitectura antica din Europa apuseana, unde apar frecvent in mozaicuri, frize si alte lucrari.
De asemenea, anticele desene arhitecturale grecesti sint pline de motive reprezentind zvastici.
In religia hindusa din India si Nepal, zvastica reprezinta un simbol foarte popular, care se intilneste pretutindeni: in temple, altare, picturi, icoane etc., unde, de regula, inlocuieste in inconografie roata.
Tot in aceasta religie zvastica il reprezinta pe zeul creator Brahma, pe zeul hindus Ganesh – o divinitate a cunoasterii, dar si pe Surya – zeul soarelui.
Hindusii considera zvastica sfinta si aducatoare de noroc, si de aceea o folosesc la decorarea a tot felul de obiecte din cultura lor.
Si in religia budhista zvastica este prezenta pe cartile sfinte budhiste, pe pieptul unor statui ale lui Budha, iar uneori imprimata chiar si pe picioarele statuilor.
In China, zvastica este semnul numarului zece mii, care reprezinta totalitatea fiintelor si a manifestarilor, dar si forma primitiva a caracterului tang, care indica cele patru directii ale spatiului. Zvastica apare si pe gulerele bluzelor copiilor chinezi pentru a-i apara de spiritele rele.
In Japonia, zvastica il reprezinta pe Dharma – zeul armoniei universale si al echilibrului polilor opusi. Japonezii numesc zvastica “manji” si o folosesc drept indicator pentru templele budhiste pe hartile oraselor.
In jainism, religie si scoala filosofica indiana opusa brahmanismului, zvastica este singurul simbol sfint, considerat un semn aducator de noroc, si de aceea e prezent pe toate templele si cartile sfinte. Ceremoniile religioase din cadrul acestui cult incep si se termina, totdeauna, cu crearea unei zvastici din boabe de orez, in jurul altarului.
Zvastica in Europa
Francmasonii, care sint preocupati de simbolistica cosmografica, considerau centrul zvasticii ca fiind “Steaua Polara”, iar cele patru brate, cele patru pozitii cardinale ale Ursei Mari fata de ea.
Despre autorul britanic Rudyard Kipling (1865-1936), care a fost puternic influentat de cultura indiana, se spune ca avea desenata o zvastica pe copertele cartilor sale, aceasta pina cind aparitia nazismului a schimbat sensul acestui simbol.
Si cercetasii britanici au folosit zvastica un timp, dupa care au renuntat la ea tot din acelasi motiv. #
Cu toate ca nu a fost prea des folosita in arhitectura din Europa apuseana, un desen reprezentind o zvastica se poate vedea pe podeaua catedralei din Amiens (Franta).
Imparateasa Alexandra Feodorovna a introdus semnul zvasticii la curtea tarista, influentata de Badmaiev, un medium de formatie budhista din Tibet.
Si pentru ca legatura oculta sa para si mai evidenta, pe un zid al casei Ipatief din Ekaterinensburg, unde bolsevicii au asasinat familia tarului, Alexandra Feodorovna a desenat o zvastica si o inscriptie cu un mesaj misterios referitor la o societate secreta, numita “Dragonul Verde”, originara din Tibet.
Cum a ajuns zvastica simbolul fascismului
Arheologul german Heinrich Schliemann a sustinut ideea ca zvastica este un simbol specific arienilor, teorie imbratisata si de Ernest Krauss, care a atribuit aceasta reprezentare poporului german.
In 1908, Guido List a scris, intr-o lucrare, despre zvastica, considerind-o ca un simbol al puritatii singelui, avind o conotatie misterioasa, degajata din “Edda”, o culegere de traditii mitologice ale vechilor popoare scandinave.
Faptul ca s-a scris mult despre zvastica a facut ca acest semn sa devina foarte popular in apusul Europei si sa apara reprezentat in numeroase desene in perioada 1880-1920.
Incepind cu anul 1920, zvastica a fost adoptata de nazisti ca emblema a Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani.
Inainte de a fi preluata de nazisti, zvastica a mai fost folosita ca semn politic de sustinatorii lui Schoenerer, un politician austriac antisemit.
Nazistii considerau ca acest simbol ar avea legatura cu faptul ca poporul german era descendentul rasei ariene, de aceea l-au adoptat ca emblema a partidului, numindu-o “Hakenkreuz” (crucea incirligata) si imprimind-o pe steag, pe banderole si ecusoane.
In cartea “Mein Kampf”, Hitler scria: “Eu insumi, dupa nenumarate incercari, am conceput o forma finala; un steag cu un fundal rosu, un disc alb si o zvastica neagra in mijloc. Dupa mai multe incercari, am gasit, de asemenea, proportia ideala intre dimensiunea steagului si cea a discului alb, precum si forma si grosimea zvasticii”.
Zvastica in Romania
Zvastica a fost folosita ca emblema si de “Liga Apararii National – Crestine”, o grupare cu caracter fascist din tara noastra, condusa de A.C. Cuza.
Intr-un articol, Alexandru C. Cuza scria ca zvastica este un semn arian, specific tracilor, din care ne tragem si noi, prin daci.
El arata ca poporul roman a folosit de-a lungul istoriei sale zvastica, acest semn fiind intilnit pe monumente, pe cusaturile nationale, pe ouale de Pasti, pe podoabele bisericesti etc.
Chiar si acoperamintul mormintului Mariei de Mangop, a doua sotie a lui Stefan cel Mare, este impodobit cu zvastici.
Zvastica mai poate fi intilnita si la picturile cunoscutei biserici “Trei Ierarhi” din Iasi, ctitorita de Vasile Lupu.
A.C. Cuza mai arata ca zvastica reprezinta legatura organizatiei sale politice cu trecutul cel mai indepartat al poporului roman si constituie simbolul vointei de independenta a romanilor, ce izvoraste din lupta dusa de-a lungul veacurilor.
