Insa multi dintre acesti partinti isi neglijaza principiile parentale pe care ei insisi le pretuiesc atat de mult. Indiferent ca fac aceste lucruri deoarece nu vor sa repete greselile parintilor lor mai severi sau pentru ca sunt siguri ca incutajand stima de sine a copilului acesta va fi fericit, ori sunt pur si simplu pre extenuati sau nemotivati sa incerce altceva, rezultatul e acelasi. Prea adesea cedeaza parintii in fata copiilor plangareti, autoritari, nemultumiti si obraznici. Stim cu totii pretul imediat al indulgentei noastre: plansete, proteste, galagie si batai. Dar care este pretul mai mare pe care-l vor plati copiii nostri din cauza atitudini noastre prea tolerante?
Un temperament bun si sanatate psihica nu apar din senin. Nici iubirea singura nu e suficienta. Fara o disciplina adecvata, copiii nu vor avea un fundament solid. Cand copiii se autoguverneaza si nu cunosc o alta autoritate decat a lor, ajung adulti chinuiti,chinuindu-i totodata si pe cei din jur cu trasaturile lor de rau augur: egoism,iritabilitate,iresponsabilitate,impulsivitate,imaturitate,lacomie si, in cele mai rele cazuri, imoralitate. Acesti copii rasfatati se poat autoamagi pe viitor cu iluzii de maretie si invincibilitate.
Lipsiti de o constanta suficienta si de limite pe care se pot baza,de structura si asteptari, fara a sti unde se termina vointa lor si incepe a celorlalti,nu vor invata sa fie toleranti din numeroase experiente de viata mai putin interesante sau care nu aduc recompense imediate si care implica stres,esecuri si munca grea. In consecinta copiii rasfatati vor deveni niste ratati cronici, care nu pot sustine un efort sau interes in invatarea, munca ori relatii cu oamenii. Copiii care tulbura mereu viata familiala pot distruge un camin linistit pana in punctul in care parintii nu vor mai sti de ce si-au dorit sa fie parinti. Copiii care tulbura orele la scoala pot, de asemenea , sa-i indeparteze pe profesori.
In cel mai rau caz, o indulgenta prea mare ii va predispune pe acesti copii la delicventa ,abuzuri de substante,comportament sexual inadecvat si relatii problematice. Fara a fi la fel de evident, rasfatul ii poate face pe copiii mai tacuti si mai ascultatorisa experimenteze o anzietateinutila, retragere si probleme de gestionare a furiei.
Incercand sa le faca viata prea usoara, straduindu-se sa afiseze doar zambete si bucurie, parintii risca, de fapt, sa creeze exact lucrul de care se tem mai mult: copii cu stima de sin fragila, care se bazeaza doar pe factori exteriori si lucruri atunci cand cauta stimulare, satisfactie, fericire si, mai trist, un scop in viata. La sfarsitul zilei, indiferent de problemele existente in camin, adesea parinti sun cei care simt ca si-au dezamagit copiii. Si nu sunt multe sentimente dureroase pentru un parinte.
Un ultim avertisment. Nu dati vina pe copilul dumneavoastre ca este rasfatat. Cand devin prea frustrati, iritati si dezamagiti, patintii tind sa izbucneasca:`` (Esti Egoist! , Esti puslama! , Nu stiu caum ai devenit asa rasfatat!). Dimpotriva, stiti foarte bine .
