.jpg)
Psihologii spun că femeile infidele sunt mai discrete, spre deosebire de bărbaţi, care tind să se laude cu acest lucru.
Motivele pentru care oamenii înşală diferă de la o persoană la alta. Unii psihologi afirmă că infidelitatea este cauzată de construcţia biologică care i-ar face incapabili pe oameni să fie monogami. Alţii pun totul pe seama satisfacerii unor nevoi sau pe tipul de personalitate.
Există mai multe forme de a înşela. Astfel poţi înşela aşteptările unei persoane, îi poţi înşela încrederea sau o poţi înşela în favoarea unei alte persoane. Nu se poate vorbi despre cine înşală mai mult într-o relaţie, deoarece ambii parteneri înşală într-o măsură aproximativ egală.
Singura diferenţă este că femeile sunt mai discrete atunci când sunt infidele, în comparaţie cu bărbaţii care tind să vorbească despre acest lucru", a explicat psihologul Andrei Chiriac, de la Spitalul de Psihiatrie Titan.
Monogamia, un aspect care nu ne caracterizează
Una dintre teorii este cea biologică. "Monogamia nu este un aspect care să ne caracterizeze. Instinctele şi dorinţa de a înşela sunt prezente la fiecare dintre noi, deoarece fac parte din natura umană", a continuat psihologul.
Astfel, se poate spune că cei care înşală îşi ascultă instinctele "naturale". În această situaţie, specialiştii consideră că stabilirea unui cod social care să blameze infidelitatea este o încercare a oamenilor de a contracara pornirile biologice.
O altă teorie pusă în circulaţie de psihologi este cea a nevoilor. Potrivit acesteia, oamenii înşală deoarece nu se simt mulţumiţi de relaţia actuală. Majoritatea doresc să se simtă priviţi cu admiraţie şi cu dragoste de către partener sau să împartă cu acesta interese comune.
"Insatisfacţia apare mai ales ca rezultat al lipsei de comunicare în cuplu. Problemele nerezolvate ale unuia dintre parteneri reprezintă un alt motiv care justifică satisfacerea nevoilor în afara cuplului", a afirmat psihologul. Potrivit acestuia, oamenii au nevoie să li se satisfacă anumite dorinţe pentru a se simţi apreciaţi într-o relaţie.
De aceea, unele persoane simt nevoia conversaţiei în cuplu, în timp ce alţii au nevoie de dovezi de dragoste sau de gesturi romantice. În momentul în care unul dintre parteneri nu primeşte o dovadă de iubire, proprie dorinţelor sale, acesta începe să se simtă vulnerabil.
"Iubirea este o proiecţie prin care se urmăreşte satisfacerea unor nevoi. În momentul în care partenerul de cuplu ne împlineşte aceste nevoi, proiecţia dispare şi ni se dezvăluie adevăratul chip al persoanei de lângă noi", a povestit Andrei Chiriac.
Infidelitatea predomină la locul de muncă
Deoarece mulţi dintre noi îşi petrec cea mai mare parte din zi la serviciu, nu este de mirare că aici se petrec o parte din infidelităţi.
"Statisticile arată că 46 la sută din soţiile infidele şi 62 la sută din soţii <> care se prezintă la psiholog, ca urmare a problemelor de cuplu, au avut o relaţie cu un coleg de la locul de muncă", a povestit Shirley Glass, autoarea unei cărţi care tratează problema înşelării partenerului.
În cazul în care oamenii nu stabilesc limite solide între viaţa personală şi serviciu, timpul îndelungat petrecut în preajma colegilor şi intimitatea stabilită vor duce la momente de flirt şi chiar adulter. Acestea sunt adesea întărite şi de existenţa unor nemulţumiri în viaţa de familie. Personalitatea fiecăruia dintre noi contribuie şi ea la manifestarea infidelităţii.
"Chiar dacă nu putem stabili un tipar al personalităţii, după care să se hotărască dacă o persoană este sau nu infidelă, există oameni dizarmonici, care sunt predispuşi la infidelitate. Un caz special este cel al persoanelor care au suferit diverse traume în copilărie, precum un viol sau un abandon.
Experienţa violului se manifestă prin readucerea în actualitate a evenimentului traumatic, în timp ce abandonul din copilărie se manifestă la maturitate prin infidelitate, pentru a genera un nou abandon, de data aceasta din partea partenerului înşelat"
