„Bataia e rupta din rai”….sau „Nu ascunde batul de copii”…sau „unde da mama creste…”sau „il bat ca sa fac om din el”….
Probabil ca nu sunt singurele zicale ce proslavesc bataia si implicit indeamna parintii la o solutie rapida a situatiilor problematice cu copilul: il bat si va tine minte sa nu mai faca asta.
Bataia copilului e forma cea mai usor de recunoscut de abuz al copilului: abuzul fizic. Deja când ii dai numele de abuz, bataia nu mai pare atât de „prietenoasa”, de nevinovata sau „benefica”.
Vom explica bataia copilului, ce inseamna ea si ce consecinte are, din perspectiva abuzului copilului. Deja de prin anii 1964, un pediatru american, Henry Kempe, a adus in atentia specialistilor americani si ai lumii intregi consecintele dramatice ale bataii asupra dezvoltarii copilului. La medicina, studentii au inceput sa invete despre „sindromul copilului batut”. in SUA s-a desfasurat o intensa campanie de educare a parintilor pentru a evita bataia. Urmarea a fost ca peste 80% din parinti au incetat sa isi mai „altoiasca” pruncii.
Bataia e rupta din RaiAcest lucru ne arata ca o buna educatie si un sprijin oferit parintilor in dificila lor sarcina parentala ii face usor sa renunte la metoda pedagogica traditionala: bataia. Ce inseamna abuzul copilului? in primul rând inseamna o suferinta fizica si psihica provocata copilului de catre un adult, parintele, care are in fata legii si a lui Dumnezeu, datoria de a-si proteja copilul de toate relele. Când copilul cade si se loveste exista o suferinta fizica. Care e diferenta? Diferenta este ca la cadere, suferinta este doar fizica iar parintii sar imediat in ajutor. in bataie insa, copilul ramâne singur cu durerea lui fizica si suferinta emotionala declansata de agresivitatea celui de la care copilul asteapta protectie. Asta insa nu este tot si nu este cel mai grav lucru. Cel mai grav este ca bataia umileste copilul, ii provoaca o suferinta psihica cu consecinte de durata in dezvoltarea lui.
lCopii incep sa fie batuti pe la vârsta de trei ani. Este vârsta când devin sâcâitori cu intrebarile lor permanente: „De ce e….?”. De asemenea devin dificili in cooperarea cu adultul caci la orice propunere a adultului raspunsul copilului e:”NU!”. Vrei sa mergem in parc? NU! Desi stii ca ii place in parc. Vrei sa manânci? NU! Desi stii ca ii este foame. Este vârsta când copilul incepe sa fie constient de faptul ca el este o entitate separata de ceilalti si doreste sa le impuna adultilor aceasta autonomie a lui pe care o descopera acum. A-i face pe parinti sa stie ca el, copilul, este cineva cu dorintele si nevoile lui, cu interesele lui de a explora lumea din jur, este mai pretios pentru copil decât sa se bucure de ofertele parintilor. Vrea sa se imbrace singur, sa se spele, sa manânce singur… si trebuie multa rabdare parinteasca …Caci nu stie inca sa o faca bine (isi ia pantofii pe dos, isi incheie nasturii anapoda, etc..) si ii ia si mult timp. Dar trebuie sa ai rabdare si timp sa il lasi sa o faca si doar sa il ajuti in masura in care permite ajutorul. Daca te grabesti, daca te enervezi, ajungi inevitabil la bataie. La abuzul fizic. Parintele care are menirea de a proteja copilul, ajunge sa ii provoace o suferinta fizica si psihica cu efect nu doar pe moment dar de lunga durata in dezvoltarea lui. Un copil batut la vârsta mica ajunge un copil timid, care nu indrazneste sa aiba initiative, care nu va fi mai târziu capabil sa duca la bun sfârsit singur o sarcina scolara. Va invata sa se ascunda de parinte caci spaima pedepsei pentru greseala il va face inventiv in solutii prin care sa ascunda greseala. Foarte adesea, intre copii, la scoala sau la gradinita, va sari la bataie cu ceilalti copii. Conflictele cu colegii va incerca sa le solutioneze rapid si definitiv sarind la bataie. in loc sa fi invatat acasa sa negocieze, sa comunice despre situatia ce il nemultumeste, a invatat solutia rapida a fortei care impune celui mai slab umilinta si ascultare. La scoala se va remarca prin agresivitatile cu colegii mai slabi. Dar nu toti copiii batuti vor bate. Toti copiii batuti insa vor avea anumite comportamente prin care se vor remarca iar un ochi avizat va recunoaste efectele bataii. Unii dintre ei vor deveni violenti, asa cum am spus. Pot fi agresivi si sa-si loveasca colegii sau pot fi agitati, incapabili sa stea locului sau pot dezvolta comportamente batjocoritoare, rautacioase fata de ceilalti: fac tot felul de gesturi in spatele invatatoarei (sau a unui coleg) pentru a-i face pe ceilalti copii sa râda de ea, se maimutaresc si fac tot felul de clovnerii pentru a transforma o persoana in victima a batjocurii celorlalti. Sunt rautaciosi cu animalele si le place sa le faca rau.
Probabil ca nu sunt singurele zicale ce proslavesc bataia si implicit indeamna parintii la o solutie rapida a situatiilor problematice cu copilul: il bat si va tine minte sa nu mai faca asta.
Bataia copilului e forma cea mai usor de recunoscut de abuz al copilului: abuzul fizic. Deja când ii dai numele de abuz, bataia nu mai pare atât de „prietenoasa”, de nevinovata sau „benefica”.
Vom explica bataia copilului, ce inseamna ea si ce consecinte are, din perspectiva abuzului copilului. Deja de prin anii 1964, un pediatru american, Henry Kempe, a adus in atentia specialistilor americani si ai lumii intregi consecintele dramatice ale bataii asupra dezvoltarii copilului. La medicina, studentii au inceput sa invete despre „sindromul copilului batut”. in SUA s-a desfasurat o intensa campanie de educare a parintilor pentru a evita bataia. Urmarea a fost ca peste 80% din parinti au incetat sa isi mai „altoiasca” pruncii.
Bataia e rupta din RaiAcest lucru ne arata ca o buna educatie si un sprijin oferit parintilor in dificila lor sarcina parentala ii face usor sa renunte la metoda pedagogica traditionala: bataia. Ce inseamna abuzul copilului? in primul rând inseamna o suferinta fizica si psihica provocata copilului de catre un adult, parintele, care are in fata legii si a lui Dumnezeu, datoria de a-si proteja copilul de toate relele. Când copilul cade si se loveste exista o suferinta fizica. Care e diferenta? Diferenta este ca la cadere, suferinta este doar fizica iar parintii sar imediat in ajutor. in bataie insa, copilul ramâne singur cu durerea lui fizica si suferinta emotionala declansata de agresivitatea celui de la care copilul asteapta protectie. Asta insa nu este tot si nu este cel mai grav lucru. Cel mai grav este ca bataia umileste copilul, ii provoaca o suferinta psihica cu consecinte de durata in dezvoltarea lui.
lCopii incep sa fie batuti pe la vârsta de trei ani. Este vârsta când devin sâcâitori cu intrebarile lor permanente: „De ce e….?”. De asemenea devin dificili in cooperarea cu adultul caci la orice propunere a adultului raspunsul copilului e:”NU!”. Vrei sa mergem in parc? NU! Desi stii ca ii place in parc. Vrei sa manânci? NU! Desi stii ca ii este foame. Este vârsta când copilul incepe sa fie constient de faptul ca el este o entitate separata de ceilalti si doreste sa le impuna adultilor aceasta autonomie a lui pe care o descopera acum. A-i face pe parinti sa stie ca el, copilul, este cineva cu dorintele si nevoile lui, cu interesele lui de a explora lumea din jur, este mai pretios pentru copil decât sa se bucure de ofertele parintilor. Vrea sa se imbrace singur, sa se spele, sa manânce singur… si trebuie multa rabdare parinteasca …Caci nu stie inca sa o faca bine (isi ia pantofii pe dos, isi incheie nasturii anapoda, etc..) si ii ia si mult timp. Dar trebuie sa ai rabdare si timp sa il lasi sa o faca si doar sa il ajuti in masura in care permite ajutorul. Daca te grabesti, daca te enervezi, ajungi inevitabil la bataie. La abuzul fizic. Parintele care are menirea de a proteja copilul, ajunge sa ii provoace o suferinta fizica si psihica cu efect nu doar pe moment dar de lunga durata in dezvoltarea lui. Un copil batut la vârsta mica ajunge un copil timid, care nu indrazneste sa aiba initiative, care nu va fi mai târziu capabil sa duca la bun sfârsit singur o sarcina scolara. Va invata sa se ascunda de parinte caci spaima pedepsei pentru greseala il va face inventiv in solutii prin care sa ascunda greseala. Foarte adesea, intre copii, la scoala sau la gradinita, va sari la bataie cu ceilalti copii. Conflictele cu colegii va incerca sa le solutioneze rapid si definitiv sarind la bataie. in loc sa fi invatat acasa sa negocieze, sa comunice despre situatia ce il nemultumeste, a invatat solutia rapida a fortei care impune celui mai slab umilinta si ascultare. La scoala se va remarca prin agresivitatile cu colegii mai slabi. Dar nu toti copiii batuti vor bate. Toti copiii batuti insa vor avea anumite comportamente prin care se vor remarca iar un ochi avizat va recunoaste efectele bataii. Unii dintre ei vor deveni violenti, asa cum am spus. Pot fi agresivi si sa-si loveasca colegii sau pot fi agitati, incapabili sa stea locului sau pot dezvolta comportamente batjocoritoare, rautacioase fata de ceilalti: fac tot felul de gesturi in spatele invatatoarei (sau a unui coleg) pentru a-i face pe ceilalti copii sa râda de ea, se maimutaresc si fac tot felul de clovnerii pentru a transforma o persoana in victima a batjocurii celorlalti. Sunt rautaciosi cu animalele si le place sa le faca rau.
