vineri, 2 martie 2012

Barbati. Femei. Nevoi specifice in cadrul relatiei de cuplu

Barbati, femei – doua specii atat de diferite. Ce ne face sa ne adunam impreuna? Ce ne face sa simtim pentru sexul opus acea atractie absolut irezistibila?
Sa fie vorba de nevoi superioare pe care specia umana le-a atins in mii de ani de evolutie? Sa fie vorba de modul sofisticat in care natura ne impune necesitatea perpetuarii speciei? Sa fie doar teribila, mizerabila dorinta de a avea, de a poseda? Cautarea confirmarii ca suntem vii? Frica de moarte?
Adolescent sau tanar abia pornit pe calea maturizarii, adult ori batran atractia
fata de sexul opus, cautarea stabilirii ori mentinerii relatiei de cuplu reprezinta
si a reprezentat intotdeauna o parte importanta a interrelationarilor sociale.
Atractia sexuala nu este o alegere, nimeni nu se simte atras de o alta persoana   pentru ca isi propune acest lucru. Este mai curand, rezultatul unor stranii si neexplicate reactii chimice.
In perspectiva ontologica, diferentierea sexuala in masculin si feminin, aparitia
caracterelor fiziologice si psiho-somatice specifice are o singura logica:
adaptarea superioara la conditiile mediului in vederea asigurarii perpetuarii
speciilor. Am putea afirma, fara prea mare teama de a gresi, faptul ca toate
instinctele care dicteaza actiunile oricarei forme de viata ce se regaseste pe
Pamant converg catre un singur scop, iar acest scop ultim nu este altul decat
insasi perpetuarea speciei.
Pornind de la nevoia de asigurare a perpetuarii vietii (nevoie pe care am putea
sa o numim supraspecifica intrucat se manifesta la toate nivelele reprezentate
de multitudinea formelor de viata), putem ajunge la nevoi specifice speciei
umane si, de aici, la nevoi specifice barbatilor si femeilor. Specificitatea
acestor nevoi este rezultatul diferentierilor psiho-somatice dintre cele doua
sexe.
Primele diferentieri intre cele doua sexe apar inca din stadiul vietii intrauterine.
La fete emisfera cerebrala stanga, care contine si centrii vorbirii, se dezvolta
mai repede decat la baieti. Avansul luat de fetite in primii ani, in privinta limbajului, se mentine pana la adolescenta, fetele avand capacitatea de a
comunica mai mult. Ca o consecinta, femeile sunt mai dispuse sa isi comunice
emotiile pozitive sau negative pe care le traiesc.
Decalajul de 1-2 ani intre instalarea pubertatii la fete si baieti este o alta
diferenta care nu poate fi neglijata.
Irigarea mai puternica a centrilor emotilor din amygdal si cortexul cingulat
anterior, depistata la persoanele indragostite, este mai mare la femei decat la
barbati. De asemenea, la nivelul creierului, barbatii secreta mai putin oxitocin si serotonin decat femeile (Michael Gurian), fapt ce poate explica motivele
pentru care femeile isi doresc sa converseze la sfarsitul zilei, in timp ce barbatii au nevoie de momente de relaxare.
Secretia de testosteron si vasopresin, hormoni masculini, au ca efect cautarea
competitiei, incercarea de a intra in grupuri ierarhice pentru a-si demonstra
valoarea si a-si afirma identitatea. Din acest motiv barbatii se identifica mai
putin cu casa si mai mult cu locul de munca.
Oamenii, atat barbati cat si femei simt nevoia sa isi impartaseasca bucuriile,
sa ceara ajutor cand sunt la necaz sau, pur si simpu, sa schimbe o vorba cu
cineva. Raspunsul la toate acestea este, de cele mai multe ori, cuplul.
Obtinerea si pastrarea sentimentului de siguranta este una dintre nevoile pe
care femeia incearca sa si le satisfaca in cadrul cuplului, impreuna cu dorinta
de a avea copii si nevoia de camin. Pe de alta parte, nevoile barbatilor sunt
legate de respectarea eu-lui si de apreciere, precum si de nevoia de confort
psihic si psihosexual.
Unul dintre efectele civilizatiei moderne este atenuarea „bunelor
instincte profunde ale femeii” (Clarissa Pinkola Estes)
Evolutia civilizatiei umane in ultimele doua secole a fost marcata de doua
procese majore cu implicatii psiho-sociale uriase asupra colectivitatilor umane
de pe intreaga planeta: modernizarea si postmodernizarea. Aceste procese au
presupus o restructurare fundamentala a societatii umane in ansamblu,
determinand transformari in toate subsistemele vietii sociale: subsistemul
economic, subsistemul politic, subsistemul social si subsistemul cultural.
In societatea moderna dar mai ales in societatea post-moderna, asigurarea
perpetuarii speciei tinde sa inceteze a mai fi perceput ca principal scop al
relatiilor sexuale si constituirii cuplurilor. Accentul este mutat inspre obtinerea
placerii, implinirea emotionala si autorealizarea la nivel superior prin
intermediul relatiei de cuplu. In esenta, insa, desi apar moduri noi de a privi relatia de cuplu, nevoile specifice principale (Fremont, 1993) raman aceleasi. In acelasi timp, perpetuarea speciei nu mai este in exclusivitate apanajul „metodei
traditionale”, sa spunem asa, a actului sexual, aparand noi mijloace cum ar fi
feritilizarea in vitro ori, intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, clonarea.
Fata de societatea preindustriala ori cea industriala, ca urmare a profundelor
schimbari sociale si psihologice aduse de revolutia industriala si, mai nou, de
manifestarea fenomenului globalizarii, in societatea post-moderna, mijloacele
de satisfacere a nevoilor sunt in schimbare.
Implicatiile tuturor acestor transformari de natura sociala si psihologica nu fac
obiectul prezentei lucrari, insa constituie aspecte ce sunt important de semnalat pentru a aminti posibile consecinte ale modificarilor in structura nevoilor specifice barbatilor si femeilor in relatia de cuplu.
Diferentele strict biologice dintre barbati si femei, in conditiile produse de
schimbarea accentelor in relatiile de cuplu, sunt acelea care pot conduce,
uneori, la conflicte puternice si la destramarea relatiei de cuplu.
Sensul schimbarii, aparute in contemporanitate, este acela a unei renuntari a
femeii la pasivitate in cuplu in ceea ce priveste nevoia de siguranta, pe de o
parte si amanarea momentului de a avea copii, pe de alta parte. In ceea priveste nevoile barbatilor in cuplu nu pot fi identificate modificari. Apar insa transformari la nivelul asteptarilor in cadrul cuplului, ca urmare a adaptarii sau
incercarii de adaptare la noile cerinte ale femeilor.
Potrivit unui sondaj comandat de Durex in Romania si dat publicitatii in anul
1999, putine femei sunt multumite de modul in care partenerii ori posbilii
parteneri isi dovedesc atractia.
Teoretic, pentru a seduce si pastra o femeie, barbatul trebuie sa stie trei lucruri: „sa fie el insusi, sa o asculte si sa o doreasca”. Practic insa, lucrurile sunt un pic mai complicate. Pentru a se lasa sedusa o femeie are nevoie de „stimulente”. In prezent, cel putin in Romania, barbatii reusesc sa seduca prin increderea in sine pe care o degaja, inteligenta, simtul umorului, fizic si, nu in ultimul rand, marimea contului din banca (conform sondajului citat).
Feminitatea este rezultatul unei misterioase alchimii care-si gaseste componentele in cea mai profunda intimitate. Feminitatea nu se construieste
decat in perspectiva unui partener (psiholog Anie Anzien). Feminitatea unei
femei se defineste in masura in care accepta sau nu statutul de femeie,
accepta sau nu corpul sau. Feminitatea trece obligatoriu prin acceptarea ideii
de maternitate. Feminitatea presupune o anumita maniera de a vorbi, de a
merge, de a se misca, de a asculta, de a vibra. Este mai mult un comportament decat o aparenta. Feminitatea este frumusetea interioara a unei femei, ceea ce atrage dincolo de infatisarea fizica.
Ce se asteapta de la masculi
Pana la producerea transformarilor, exsitenta cuplului ii conferea barbatului
siguranta posesiunii exclusive asupra unui domeniu in care autoritatea si
puterea nu ii erau contestate. In conditiile in care rolul femeilor si barbatilor nu
mai sunt atat de bine definite, ca urmare a presiunilor exercitate in sensul
stabilirii unor relatii egalitariste in cadrul cuplului, aceasta forma de asociere
umana poate fi interpretata de unii barbati ca nemaisatisfacandu-le nevoile
elementare. De unde apare refuzul unui cuplu stabil precum si intregul noian
de comporatmente denuntate de femei..
Michael Gurian, sociolog si consilier marital american, afirma ca barbatii inteleg mult mai bine diferentele dintre creierul lor si cel al femeilor, invatand sa se comporte intrun anumit mod, „chiar daca, de cele mai multe ori il ‘mimeaza’”. Solutia propusa de Gurian este eliminarea confuziilor, intelegerea a “cine putem fi si cum am putea sagandim”.
In consecinta, fara a putea fi acordate retete cu privire la relatii de cuplu
perfecte, se poate spune ca intelegerea partenerului, a modului de gandire si a
nevoilor acestuia este o cale de urmat. Iar daca la aceasta adaugi si evitarea
neglijarii propriilor dorinte si nevoi, atunci, cu siguranta, esti pe calea cea
buna.