Evanghelia dupa Iuda

Un text apocrif, un manuscris pierdut

Dupa 1600 de ani, filele de papirus ale acestei evanghelii pierdute au fost gasite. Un text care nu mai fusese vazut de nimeni inca din primii ani ai crestinismului si despre care unii credeau ca nici n-a existat vreodata.
Se stia ca Iuda era arhetipul tradatorului in intreaga istorie. Insa, in aceasta evanghelie Iuda este prezentat ca un erou. Conform acestei interpretari, Isus ii cere lui Iuda sa-l tradeze. El este singurul apostol care il intelege cu adevarat pe Isus.
Societatea National Geographic a publicat textul acestei remarcabile evanghelii, pentru prima data de cand a fost condamnata ca eretica de catre Sfantul Irineu in anul 180.

Informatiile despre acest codex sunt putine. El se afla in Elvetia, la indemana unor universitari care il studiaza fara a face comunicari, conform cerintelor Fundatiei Maecenas care detine manuscrisul. “Evanghelia dupa Iuda” e o povestire scrisa sub forma unei marturii asa-zis directe a unui apostol despre faptele lui Iisus. Sunt cunoscute 34 de evanghelii dar doar 4 au fost canonizate (Marcu, Matei, Luca si Ioan) celelalte fiind considerate apocrife, nefiind recunoscute de Biserica. Si cea a lui Iuda e considerata tot apocrifa.

Iuda l-a ajutat pe Isus sa-si duca planul la capat?

Este logic ca Isus, cel care stia ce urma sa se intample, sa stie si cine urma sa il tradeze, si la fel de logic, Iuda nu poate fi acuzat de tradare pentru simplul motiv ca fara el, lucrarea Domnului nu ar fi putut exista.

Insa “Evanghelia dupa Iuda” nu a fost scrisa chiar de Iuda. In aceasta evanghelie Iuda ar fi fost ucenicul preferat, singurul care ar fi inteles misiunea lui Isus, respectiv a “eliberarii” omului de ignoranta si de materie, ce este considerate drept sursa raului. Astfel, Iuda apare ca cel care l-ar fi ajutat pe Isus sa-si implineasca misiunea.

Evanghelia dupa Iuda si gnosticismul

Textul reia astfel temele gnostice specifice: mantuirea depinde de cunoastere (cu cat mai secreta, cu atat mai “adevarata”); negarea firii umane a lui Isus (adica a realitatii Intruparii).
O alta tema tipic gnostica se gaseste in acest text: respingerea totala sau partiala a celorlalte scrieri din Vechiul si Noul Testament impreuna cu respingerea totala a autoritatii Bisericii si a traditiei ei, ceea ce arata incompatibilitatea radicala dintre sistemele gnostice filozofico-religioase si crestinism.

Aceasta incompatibilitate subliniaza inca o eroare, caci nu se poate vorbi despre “gnostici crestini” atata vreme cat una din dogmele fundamentale ale crestinismului este invierea trupurilor, adica tocmai ceea ce pentru gnostici reprezinta suprema absurditate.

In contextul unui astfel de amalgam, venirea lui Hristos este oarecum de prisos, avand cel mult rostul de a confirma ceea ce multi au crezut si cred ca stiu dintotdeauna: ca lumea materiala a aparut printr-un accident, ca trupul e rau iar “mantuirea” ar costa in sublimarea trupului si in desprinderea de materie. Astfel, toata miza Intruparii si toata noutatea crestinismului dispar, de vreme ce este anulata insasi de jertfa Fiului Intrupat; caci ce nevoie mai este de jertfa daca omul nu mai are nevoie de mantuire? Felul mortii lui Iuda demonstreaza insa contrariul.

Isus si liberul arbitru

Isus mai prevede si viitorul stiind fara de gres ca Iuda il va trada, deci adio liber arbitru.
In mod clar, repetat si documentat istoric dovezile arata exact inversul invataturii bisericesti. Exista alte evanghelii la fel de adevarate si chiar mai reusite, care nu sunt recunoscute. Cat valoreaza asta in ochii cuiva care cauta Adevaratul Adevar? N-ar trebui sa valorize nimic, dar atatia ani de abrutizare religioasa pun ochelari de cal.
Daca exista liberul arbitru, Dumnezeu / Isus nu ar avea de unde sa stie cine il va trada. Daca am presupune ca asa a fost “stabilit” de la inceput, ar insemna ca era predestinat, ca atare nu detinea propriul arbitru.
Si daca nici macar Fiul nu a putut alege si a trebuit sa implineasca ce este scris, cum putem sustine ca un simplu muritor isi poate alege soarta?
Fiul nu a avut libertate de alegere. El isi accepta rolul, mai bine zis povara, in gradina Ghetsimani. Intrebarea ramane: ca sa dovedeasca ca ce? Ca Tatal are Puterea? Ca va invia din morti? Chiar Isus il inviase pe Lazar, ceea ce a fost o greseala teribila.

Fiul a ales sa se intrupeze?

Era oare pre-constient, precum in Buddhism? Misiunea sa, in ciuda scopului, finalitatii, dar mai ales a promiscuitatii a fost compromisa inca din momentul invierii lui Lazar. El a contrazis natura umana si divina. El nu a inteles pe deplin misiunea si mai ales, n-a inteles ca ii va fi fatala. Tatal a incercat sa refaca prin Fiu legatura cu Omul. Foarte frumos pana aici, dar de ce printr-o Jertfa? Nu este oare prea pagana modalitatea?
Cand si de ce a pierdut aceasta legatura? Viata lui, chiar daca a fost un rol, a fost supusa unui plan mai mare. A fost Isus manipulat in termeni profani de propriul tata? Un Fiu-declaratie?

Isus implora sa-i fie luat paharul. Jertfa lui, departe de a fi benevola, este una impusa, cruda si inutila atat in termeni profani cat si teologici. Sangele lui ar fi trebuit sa stearga pacatul originar in umbra caruia toti oamenii de la Cain si Abel traiesc. Dar iata ca exista un precedent in care un alt Fiu este inlocuit cu Mielul.

Daca Dumnezeu e un arhitect, Iuda a fost doar una din piesele de care s-a servit, pentru a conferi structurii rezistenta si aparentele atat de necesare.
Insa adevaratul mister de abia acum apare, daca Iuda a facut intr-adevar voia lui Isus si tinand cont de faptul ca, conform manuscriptului, el era cel mai apropiat de Isus. Iar intrebarea de un milion de dolari e… de ce s-a spanzurat Iuda, sau oare chiar s-a spanzurat?

Uneori legendele locale disimuleaza sau modifica substantial realitatea istorica. Probabil asta s-a intamplat si in cazul celui mai mare “tradator”.
Istoria l-a oprimat, l-a fortat sa se sinucida. Poate a emigrat, poate a dus mai departe adevarata credinta, poate… cine stie?