Daca intr-adevar e nevoie de un sat intreg pentru cresterea unui copil, cum ramane cu parintele singur (majoritatea dintre ei fiind mame singure)? Oricie parinte casatorit a cunoscut prea multe momente de epuizare totala, descurajare si disperare.Isi pot imagina acesti parinti macar pentru o secunda cum ar fi sa le faca pe toate singuri, sa stie ca nu are un partener care va veni sa-i elibereze in cateva ore sau a doua zi? Unele mama singure au grija de copiii lor nu doar cateva luni sau ani, ci pe tot parcursul copilariei acestora.
Cum e oare sa faci totul de unul singu? Indelungata mea practica terapeutica m-a invatat ca, indiferent cum au ajuns in aceasta situatie , parintii singuri au cea mai dificila slujba din lume. Si pentru ca o face singuri, unii sunt in mod deosebit vulnerabili la a-si rasfata copiii. Sa analizam motivele acestui fapt.
Mai intai de toate, ei sunt epuizati din punct de vedere fizic. Nimic nu slabeste hotararea unui parinte mai mult decat simpla oboseala. A fi parinte este o sarcina destul de dificila chiar si atunci cand ne folosim la maximum motorul si avem rezervorul plin. Dar incercati sa faceti asta cand nu v-ati mai Odihnit de nu stiu cand. Cand sunteti parinte singur, nimeni nu va poate intoarce din acest punct de vedere. Cand copilul va este bolnav, de exemplu, nu conteaza ca si dumneavoastra aveti gripa. Sunteti singura asistenta de garda.
Multi parinti singuri sunt epuizati din punct de vedere emotional. A avea grija de copii ne poate secatui de forte. Aceia dintre noi care sunt casatoriti se pot baza pe partener pentru sprijin si forte proaspete. Parteneri nostri ne asculta si ne pot chiar confirma frustrarile. In cele mai bune cazuri, ne vom aminti ca facem ceea ce trebuie sau ne vor ajuta sa reusim acest lucru. Si apoi mai sunt maruntele lucruri uriase pe care le pot fac, cum ar fi sa ne hraneasca, sa ne ingrijeasca, sa ne mangaie si sa ne iubeasca atunci cand viata si rolul de parinte ne coplesesc. Uni parinti singuri se confrunta cu ceea ce poate fi o adevarata corvoada, crizele descurajante ale parentingului, cand nu primim nici o mana de ajutor si nu avem nici un umar pe care sa plangem.
Apoi mai sunt acele mici si mari decizii de parenting. Parentingul si educare lipsita de rasfat necesita multa reflectie si deliberare. Mamele singure pot fi izolate , neavand intr-adevar pe nimeni la care sa apeleze pentru idei si sfaturi. Ganditi-va cati directori executivi contribuie la luarea unei decizii in lumea corporatista si a afacerilor. Asta da impartire a resopnsabilitatii ! Parintii singuri poarta totul pe umerii lor. Putini parinti care sunt casatoriti isi asuma responsabilitatea 100% pentru alegerile lor de parenting. De fapt, pentru multi parinti casatoriti este aproape un reflex delege decizia celuilalt si apoi sa dea vina pe el daca nu decurge totul perfect. (desigur stiu doar din auzite despre aceasta dinamica. Nu mi-as permite nicodata sa fac acest lucru.) Multe mame singure nu au pe nimeni care sa le spuna ca se descurca bine.
Si apoi mai este acea ingrozitoare vinovatie. Vinovatie probabil din cauza faptului ca fac totul singure, deoarece in cazul mamelor singure, nu exista un sot sau un tata. Cu toti cunoastem lucrurile pe care vinovatia ne poate determina sa le facem. Vinovatia ii poate face pe parintii singuri sa accepte in mod regulat ore de culcare tarzii, sa ofere cadouri nemeritate sau pe care nu si le permit si sa scuze comportamentul neadecvat pentru care stiu ca nu exista nicodata scuza. Aceeasi vinovatie le poate determina pe mamele singure sa-si neglijeze propriile nevoi. ( Presupun ca de-acum cititorii casatoriti au remarcat faptul ca impartasesc mare parte din experienta mamelor singure.)
Ce pot face parintii singuri ca sa contracareze aceste presiuni stresante catre rasfat?
- Sa se odihneasca, sa manance bine, sa faca gimnastica, si sa aiba grija de sanatatea lor.
- Sa gaseasca si sa intretina relatii sanatoase - cu prieteni, familia sau potentiali parteneri - cu persoane care sa-i asculte si sa-i sprijine la nevoie.
- Sa se bazeze pe oameni de incredere care sa-i ajute sa ia decizii intemeiate si sa-si stabileasca o filozofie a parentingului.
- Sa creeze spatii pentru distractie, bucurie si cultivare de sine in viata lor.
